» Parinti

Parintii, copiii si temele

danu — Sat, 11 Dec 2010 23:14:07 +0000

Copiii care acorda o atentie marita temelor se descurca mai bine la scoala, iar meritele lor sporesc pe masura ce avanseaza in varsta si trec de la scoala generala spre liceu, de la liceu la facultate, de la facultate la master si lista poate continua.
Se stie ca indeplinirea unei responsabilitati precum scrierea temelor il ajuta pe copil sa-si dezvolte obiceiuri si atitudini comportamentale pozitive.
Datorita temelor, parintii descopera multe lucruri legate de educatia copilului.
Parintii ar trebui sa il incurajeze pe acesta sa renunte la orele libere petrecute in fata televizorului sau a calculatorului in favoarea cartilor.
Temele – o preocupare a intregii familii
Tema reprezinta o oportunitate pentru elev de a cunoaste cat mai multe lucruri noi, dar si pentru parinte, care are ocazia de a se implica activ in educatia copilului.
Interesul parintelui fata de teme il determina pe copil sa se ocupe mai mult de lectii si sa-si insuseasca informatiile care-i sunt predate.
De multe ori sarcina parintelui de a-si ajuta copilul la teme nu este deloc usoara.
Iata o lista cu problemele cu care se confrunta un parinte dornic sa-si ajute copilul la teme:
Cand sa-l pun sa-si faca temele? In fiecare seara se dau adevarate batalii pentru a-l convinge sa inchida televizorul si sa se apuce de teme.
De ce copilul meu are o tema atat de mica? De ce fratele lui trebuia sa se apuce cum venea de la scoala de teme pentru a fi sigur ca le termina la timp?
Cand ar trebui sa-mi pun copilul sa-si faca temele? Ia lectii de pian, canta in corul scolii, joaca baschet si ajuta la treburile gospodaresti. De-abia se mai gaseste timp si pentru studiu.
Cum sa-mi ajut copilul la matematica in situatia in care sunt depasita si nu inteleg nici eu?
Ce castiga copilul meu daca isi face constiincios temele, renuntand la acte activitati?
Inainte de a discuta despre cum il poti ajuta pe copilul tau la teme, este mai important sa cunosti de ce dau profesorii teme pentru acasa si care sunt beneficiile copilului daca isi indeplineste corect sarcina de elev.
De ce le dau profesorii teme elevilor?
pentru a revedea si a intelege si mai bine ceea ce s-a discutat in clasa;
pentru a-si insusi mai rapid informatiile predate la scoala;
pentru a intelege ce se va discuta in ziua urmatoare la ore;
pentru a se obisnui de mici sa consulte diferite resurse precum cartile din biblioteca, enciclopediile, dictionarele;
pentru a explora subiectul amanuntit fata de se face la scoala in timpul unei ore de curs.
Temele il ajuta pe copil sa-si dezvolte atitudini si obiceiuri pozitive. Elevul invata sa lucrezeze independent; el este nevoit sa se autodisciplineze si sa-si asume responsabilitatea de a se prezenta la scoala cu tema facuta si lectia invatata.
In acest punct copilul se confrunta pentru prima data in viata cu programarea timpului si cu intalnirea unui termen limita. In general, este bine ca temele sa fie privite ca pe o experienta benefica, iar copiii trebuie sa fie incurajati sa invete. Temele nu trebuie folosite niciodata ca pedeapsa.
Arata-i copilului ca temele si educatia sunt foarte importante
Copilul are nevoie sa stie ca parintii iau in serios importanta temelor. Daca isi da seama ca parintele este interesat daca tema este sau nu facuta, copilul va fi motivat pentru a-si pregati lectiile in timp util. Pentru a-l determina pe copil sa constientizeze semnificatia temelor, urmeaza sfaturile de mai jos:
1. Stabileste un program fix pentru scrierea temelor!
Fixarea unor ore in intervalul carora sa fie facute lectiile, il va ajuta pe copil sa-si termine la timp temele. Cel mai bun program este unul care sa fie convenabil atat pentru tine, cat si pentru el. Bineinteles programele de lucru difera de la o familie la alta, in functie de varsta copilului, de cantitatea temelor pe care le are de facut, de programul de la serviciu al parintelui care supravegheaza scrierea lectiilor etc. De exemplu: pentru unii copiii timpul optim pentru scrierea temelor este dupa o ora de joaca; altii devin eficienti si se concentreaza mai usor dupa masa de seara. Activitatile suplimentare dedicate sportului, muzicii sau dansului nu trebuie sa existe intr-un numar foarte mare in programul copilului. Riscul care il pandeste pe acesta consta in instalarea unei oboseli cronice de la o varsta frageda. In situatia in care copilul nu reuseste sa-si termine temele din cazul unui program prea incarcat, este bine sa se renunte la anumite activitati suplimentare. Parintele nu trebuie sa uite ca temele au cea mai mare prioritate.
2. Alege un spatiu potrivit pentru scrierea temelor!
Spatiul ideal pentru scrierea temelor trebuie sa fie foarte luminat si linistit. Un birou instalat in dormitorul copilului ar fi util, insa se poate si fara. Cei mai multi copii prefera sa-si faca temele pe masa din bucatarie sau intr-un colt in sufragerie. Copilul poate sa fie incantat daca te arati dornica sa-i decorezi un “colt dedicat studiului”. O planta, o vaza cu flori, un suport multicolor pentru pixuri si creioane, o lampa colorata pot ajuta studiul sa devina placut.
3. Indeparteaza factorii care distrag copilul!
Inchide televizorul si descurajeaza telefoanele “de curtoazie” in timpul alocat temelor. Unii copii se pot concentra mai bine daca asculta o muzica in fundal; la un volum incet ii poti permite copilului tau sa asculte muzica. Nu face insa nici un fel de concesie in privinta unui volum prea tare: din cauza sunetelor puternice copilul se poate deconcerta foarte usor de la ceea ce are de facut. Daca traiesti intr-un casa mai mica si mai galagioasa, roaga-i pe ceilalti membri ai familiei sa faca liniste cand e ora temelor.
4. Asigura-i copilului materialele de care are nevoie!
Fii atent ca de pe masa de lucru a copilului sa nu lipseasca creioanele, cariocile, markerele, radierele, dictionarul si colile de scris. Alte lucruri care ar mai putea fi utile sunt: un tub cu lipici, clame pentru prinderea colilor, un calculator, o foarfeca si cateva rigle. Daca nu dispui de resurse financiare, vorbeste cu directorul scolii sau cu invatatoarea/dirigintele pentru a vedea daca poti beneficia de mijloace de asistenta.
5. Fii un bun exemplu!
Copilul are o alta motivatie pentru a studia daca te vede pe tine cititind sau scriind si nu uitandu-te la televizor. Vorbeste cu el despre cartile pe care le citesti sau despre ceea ce scrii, chiar daca este vorba de o simpla intocmire a unei liste cu produsele ce urmeaza sa fie cumparate de la magazin. Incurajeaza activitatile care presupun invatarea unor lucruri noi – jocurile educationale, vizitarea muzeelor, a gradinii botanice, indeplinirea unor activitati gospodaresti care implica asumarea responsabilitatii (ordonarea periodica a jucariilor, pastrarea ordinii in camera).
6. Arata-ti interesul pentru temele copilului!
Chiar daca ai o agenda incarcata de lucru, este bine sa-ti faci timp pentru a merge la librarie cu scopul de a cumpara cartile de care are nevoie copilul tau. Intreaba-l zilnic ce a invatat la scoala. Daca nu are foarte multe de spus, procedeaza altfel: roaga-l sa-ti povesteasca lectia ce i-a fost predata in ziua respectiva. In acest fel iti dai seama cat de bine si-a insusit copilul noutatile predate de cadrul didactic.

Cum se misca copilul la 10 luni

danu — Tue, 09 Nov 2010 20:23:06 +0000

Pregateste-ti pantofii sport!

In jurul acestei varste, copiii sunt de obicei extrem de mobili. Asa esti si tu – urmarindu-ti continuu copilul. Abilitatile sale in a se misca include: se tarasc repejor, merg repede in patru labe, din sezut se ridica imediat si invers, si eventual merg. Nu te baza pe faptul ca ai asigurat unele zone ale casi si ca nu mai este in pericol. Treaba lui acum este sa se miste, sa cerceteze si sa invete. Treaba ta este sa fii permanent cu un pas in urma lui.
“Zburatorul”
O masuta de cafea este tocmai potrivita pentru ca bebelusul tau sa se catere pe ea, sa incerce sa zboare sau sa faca cativa pasi incercand sa-si mentina echilibrul. Poate sa se intinda dintr-o parte a mobilierului din sufragerie catre alta. Este foarte satisfacator deoarece bebelusul tau poate acum sa vada un obiect si sa se deplaseze catre el pentru a-l ajunge. Eventual, poate sa-l tina intr-o manuta si aplecandu-se, sa apuce cu cealalta o jucarie interesanta aflata pe jos. Priveste-I fata atunci cand merge sau sta nesustinut. Este un triumf…chiar daca a facut doar cativa pasi.

Despre premergatoare (rotomobil)
I-ai cumparat probabil copilului tau un premergator. Parerile in legatura cu folosirea premergatoarelor sunt impartite. Unii parinti le blesteama. Din punct de vedere al dezvoltarii , expertii sustin ca premergartoarele nu-i ajuta pe copii sa-si insuseasca cunostintele necesare pentru invatarea mersului; folosindu-le, copilul isi foloseste muschii intr-un mod diferit. De fapt, premergatorul ii permite copilului sa face unele lucruri inainte de a fi suficient de dezvoltat pentru a face lucrul respectiv cu forte proprii. De asemenea, numarul accidentelor cauzate de folositea lui este mult mai mare comparativ cu cel provocat de oricare alta jucarie, in mod special daca este utilizat in apropierea scarilor sau in bucatarie in apropierea aragazului.
Aceste exemple par sa demonstreze ca premergatorul este nesigur, dar ideea este ca el permite copilului sa se deplaseze rapid oriunde doreste. Odata ce copilul este capabil sa stea in poponet, premergatorul ofera avantajul atingerii diferitelor obiecte fara ajutor. Combinat cu o curiozitate excesiva, premergatorul il poate pune pe copil in situatii de nesiguranta.
Acestea fiind zise, poti decide daca sa-I cumperi sau nu copilului tau un premergator, dar ai putea apoi sa-l gasesti impingand un scaun sau alt obiect mare, cu ajutorul caruia se va si deplasa. Este o mica diferenta deoarece aceste obiecte sunt grele si nu au roti, astfel ca viteza de deplasare cu ajutorul lor este mult mai mica comparativ cu premergatorul.

Nu merge de-a busilea?

Daca bebelusul tau nu se taraste sau nu incearca sa se agate de ceva pentru a se ridica in picioare, incepi sa-ti faci griji in legatura cu dezvoltarea sa. Este un lucru normal pentru unii bebelusi care nu sunt interesati de unele activitati care implica miscarea, fiind multumiti sa se joace linistiti, in tacere. Acesti bebelusi pot fi buni observatori ai altor copii mult mai activi – privesc permanent si culeg informatii.
Exista sanse ca bebelusul tau sa inceapa sa mearga de-a busilea curand. Aminteste-ti – unii bebelusi nu merg de-a busilea – multi se tarasc pe fundulet sau pe genunchi, sau inventeaza un alt mod de a ajunge din punctul A in punctul B. Altii se agata direct de cate un obiect, se ridica in picioruse si merg tinandu-se de mobila. Odata ce acesti copii incep sa se deplaseze, incearca sa invete cum sa se miste mai repede (si se misca cu o viteze mai mare decat alti copii care au inceput sa se deplaseze mai devreme).
Este de departe mai important sa-ti sustii bebelusul in interesele sale particulare decat sa-l fortezi sa faca ceva inainte ca el sa fie gata pentru acea actiune. Daca inca esti ingrijorata de lipsa de interes a bebelusului tau in a se deplasa, vorbeste cu medicul pediatru care iti poate face o evaluare si care probabil te va face sa-ti gasesti linistea. Sfatul nostru: bucura-te cat mai poti de liniste si de faptul ca nu trebuie inca sa fugi dupa el in permanenta.

Jocul de-a “Cucu-Bau”

In aceasta luna memoria bebelusului tau are de facut un pas important. Atunci cand nu te vede, isi dezvolta capacitatea innascuta de a-si aminti ca existi. Exista cateva jocuri pe care copilul tau le joaca cu placere si care il vor ajuta sa inteleaga notiunea de permanenta a obiectelor.
Daca inca nu ai inceput sa te joci de-a “cucu-bau” cu copilul tau, fa-o! Multi bebelusi adora sa-si ia paturica preferata, sa-si acopere capul cu ea si apoi sa o dea la o parte, pentru asi vedea parintii zambind. Le place mult ca atunci cand au capul acoperit sa spui ceva de genul “Unde o fi plecat …..?” daca nu incepe el jocul cu o paturica, incearca sa-ti acoperi tu ochii cu mainile. Te va imita cu siguranta, va veti distra copios, si in acelasi timp el va invata ceva.
Un alt joc interesant pentru bebelus este sa-i ascunzi un obiect pe care-l indrageste sub o patura. Va invata ca trebuie sa ridice patura pentru a obtine obiectul.
Acum ca a invatat cate ceva in legatura cu permanenta obiectelor, va reactiona in alt mod atunci cand ii spui “la revedere”. Cand se desparte de parinti, el stie ca existi si esti undeva fara el. Este foarte important ca tu si persoana care-l ingrijeste sa-I explicati ca te vei intoarce intotdeauna la el. Va trece de aceasta faza cu ajutorul si dragostea ta.

Semnalizarea

Probabil ca va mai trece o luna sau doua pana cand bebelusul tau va rosti primul sau cuvant, dar el comunica si acum cu tine in felul sau. Puteti invata fiecare semnal transmis de bebelusul vostru pentru a intelege ceea ce doreste el. Il puteti invata si voi cum sa semnalizeze.
Daca se afla intr-un scaun inalt si vrea sa fie luat de acolo, poti de exemplu sa-l inveti sa-si ridice bratele, acesta fiind un semnal al dorintei sale. Desigur, in acelasi timp explica-i si prin cuvinte ceea ce incearca sa-ti spuna “Ce incerci sa-mi spui? Vrei sa te iau din scaun? Vrei sa cobori?”
Un alt mesaj foarte obisniut este “pa” facut cu manuta. Atunci cand te desparti de bebelus, adresat-i un salut cu mana si spune-I ca pleci dar va veti revedea mai tarziu. La inceput, bebelusul va face si el cu manuta dupa deva timp de la despartire, deoarece el este preocupat in a asimila informatia si apoi o va pune in practica. Mai tarziu, iti va face si el cu manuta de “pa,pa”.

Luna intai

danu — Tue, 31 Mar 2009 09:01:01 +0000

Luna intai
Prima luna este cea in care sarbatoriti noul venit si totodata il puteti privi fata in fata. Nu e nici o indoiala ca sunteti obosita, inca in dureri, tensiune si emotii, dar odata cu inceperea alaptatului, cu schimbatul noului nascut veti incepe sa descoperiti in el lucruri minunate. Prima saptamina acasa cu noul-nascut >>
Nimic nu se compara cu puternicul sentiment de dragoste si atasamentul parintesc pe care le incerca parintele cand isi vede copilul pentru prima data.
Cum arata noii nascuti …
Dupa noua luni de asteptare, acum va poti gandi cu ale cui maini si degete seamana manutele si degetelele noului nascut, poti examina cu atentie daca nasul ii seamana cu al mamei sau degetele de la picioare seamana cu ale tatalui. Dar viata in inghesuitul pantece al mamei si in calatoria istovitoare catre lumea de afara lasa semne pe noul nascut. Nu te ingrijora – aceste „semne” sunt cele care il protejaza pe copil in decursul calatoriei. Poate vei vedea copii cu cap asimetric, ochi umflati, nas presat, umflaturi in partile genitale, scoarta care acopera pielea si pete rosii pe frunte si pleoape. Cum arata noul nascut?
In foarte scurt timp, noul nascut va deveni perfect, cu pielea moale si catifelata, cu manute si picioruse irezistibile.
Nu pot sa te aud …
Studiile arata ca noii nascuti , care au auzit vocea mamei in timpul sarcinii, cand ei inca erau in uter, se intorc spre mama cand o aud vorbind. Ei reactioneaza la voci calde, mai subtiri si chiar la ritmuri linistite. Muzica usoara de la radio, CD sau cel mai bine muzica cantata de mama sau de tata e foarte bine venita pentru noul nascut si-l ajuta sa se obisnuiasca cu mediul inconjurator. Continuati sa-i vorbiti si sa-i cantati, copilul absoarbe orice sunet pe care-l produceti.
O placere pentru ochi …
Deasemenea de-a lungul primelor zile, exceptie facand unele momente, ochii noilor nascuti sunt inchisi, dar mai tarziu copilul isi va tine ochi deschisi pe perioade din ce in ce mai lungi. Este atras vizual de pete de culoare cu contrast mare si de forme rotunjite. In aceasta luna noul nascut poate vedea pana la 20 – 25 cm departare. Aceasta este distanta la care el va poate vedea fata si poate sa va focalizeze cand il alaptati.
O conversatie …
Conteaza foarte mult cand parintii fac diferite gesturi faciale, cand vorbesc incet si dragastos cu noii nascuti pentru ca aceasta este de fapt comunicarea intre parinti si copil. Copilul nu se va uita in ochii dumneavoastra in primele saptamani dupa nastere, dar el va raspunde ghemuindu-se in bratele dumneavoastra.
As vrea sa te tin de mana …
Copilul se naste cu reflexe care-l indeamna la supravietuire. Poate ca deja ati surprins copilul intorandu-si capul si cautand cu privirea dupa piept sau sticluta cu lapte. Sau poate ca belelusul s-a speriat si foarte repede si-a intins manutele pentru a te prinde.
Stransul puternic este un alt reflex de supravietuire. Puneti-va degetul in palma copilului si simtiti cat de tare strange. Nu aveti nici o sansa ca el sa va lase de buna voie. Aceste reflexe sunt mecanisme inascute la copii si-i ajuta sa se simta siguri cand va cauta si se prind de dumneavoastra.
Viata in scutece …
Una dintre colegele nostre ne-a povestit despre prima noapte alaturi de fiul sau. Era ea, sotul ei, parintii ei si toti aveau studii superioare. Pentru a scoate scutecul copilului nou nascut si pentru a-l infasa intr-un altul curat a fost nevoie de toti patru pentru a ajuta. Va puteti imagina?
De fapt, dupa prima noapte, cei mai multi parinti se adapteaza foarte usor la schimbatul scutecelor. Practica duce la perfectiune. Poate ca parintii ar face orice altceva numai sa nu schibe scutece, dar schimbarea scutecului il ajuta pe copil foarte mult. Acestea sunt momente in care copilul va priveste cu atentie, va asculta cum ii vorbiti sau cantati si va simte atingerile duioase. Din punctul de vedere al copilului aceasta inseana ca mama sau tata ar face bine sa-l ajute sa se simta din nou cum cald si uscat.
Iar apoi, mai exista si iritatiile provocate de scutece. Iritarea pielii nu necesita mult timp pana sa apara, deoarece urina si materiile fecala sunt acide. Cand acestea vin in contact cu pielea moale si sensibila se creaza iritatii. Cel mai bun mod de tratare a copilui iritat e sa-l lasati fara scutec, iar pielea va beneficia de aerul curat. Daca se intampla des ca pielea copilului sa se irite, luati legatura cu distribuitorul de scutece sau cu medicul pediatric si spunet-i problema.
Inapoi la culcare ….
Punand copilulu pe spate sa doarma, reduceti foarte mult riscul ca acesta sa se sufoace. Lucrul asta poate ca este diferit de ceea ce parintii dumneavoastra v-au spus – „noi v-am asezat pe o parte cand erati mici”.
Sunetul noului nascut …
Nu conteaza cat de mult te pregatesti, pentru ca nici un proaspat parinte nu este pregatit suficient sa auda plansul noului nascut – el plange … plange … si iar plange. Fiecare nou nascut se comporta diferit atat unul fata de altul cat si de la o zi la alta. Cei mai multi petrec 7% din ziua lor plangand. Plansul e un raspuns involuntar la ceva care le provoaca discomfort. In foarte scurt timp o sa aveti in minte o lista a posibilitati care pot sa-i provoace plansul:
Cand a manacat copilul ultima data?
E timpul sa verific scutecul?
Are copilul nevoie sa elimine aerul din stomac?
Are copilul nevoie sa doarma?
Esta prea mare agitatie in jurul lui?
Unii parinti pot invata sa recunoasca plansul copilului dupa necesitatile pe care acesta le are, ca de exemplu:
Plansul ritmatic provocat de foame – care devine din ce in ce mai tare si mai puternic ca si zgomotul provocat de stomacul copilului
Plansul provocat de suparare – care este ritmic dar mult mai intens
Plansul provocat de durere – sau tipatul, care este urmat de perioade de tacere si continuat cu valuri de strigate.
O sa invatati cum sa-l faceti pe copil sa se simta confortabil – cum ii place sa fie tinut, daca ii place suzeta, daca prefera sa-l leganati si sa-i cantati usor sau poate ca cu totul altceva. Respunsul promt la plansul copilului e un mod de comunicare si puteti sa-i aratati dragostea si suportul pe care il oferiti. Studiile arata ca cu cat parintii raspund mai rapid la plansul copilului, cu atat el va plange mai putin. Deci, urmati-va intuitia si oferiti atentie copilului cand va cheama. Nu uitati, este prima lor forma de comunicare!
Curba de invatare este foarte inclinata …
In aceasta luna veti deveni experta in ingrijirea copilului dumneavoastra. Va dezvoltati strategii pentru a ajutati copilul cat mai mult, satisfacandu-i nevoile cat mai bine. Parintii ne-au impartasit tehnici care ajuta copilul cand e suparat. Dintre acestea enumeram urmatoarele: ifasarea copilului intr-o paturica moale, tinerea copilului in pozitie vertical si sprijinint pe pieptul/umarul parintelui, alaptarea, leganatul copilului si altele.
Toti parintii se simt frustrati cate o data – viata in preajma unui nou nascut e din punct de vedere emotional cu multe urcusuri si coborasuri. Sunteti foarte fericita sa puteti vedea copilul, sa va refaceti dupa nastere, dar deasupra acestora veti avea parte de mult mai putin somn decat inainte.

Parintii indiferenti

danu — Mon, 01 Sep 2008 17:39:28 +0000

Acesti parinti reactioneaza printr-o hipoprotectie, prin nepasari, lipsa de interes. La o astfel de situatie se poate ajunge prin :
-lipsa de afectiune,
-suprasolicitarea copilului,
-respingere.
Lipsa de afectiune-parintii demonstreaza copiilor o lipsa de interes, de afectiune, de ingrijire. Frecvent, acesti parinti, sunt reci, ostili, isi cearta copilul pentru nimic, il pedepsec sau il ignora. In aceste familii au loc certuri frecvente, iar copilul este antrenat in disputele dintre parinti.
O alta categorie de parinti lipsiti de afectiune sunt cei care nu pot accepta sacrificarea vietii profesionale.
Pentru copilul cu deficienta situatia este foarte dificila. El se confrunta cu numeroase probleme pe care nu le poate depasi sau compensa. Daca copilul nu este ajutat sa le depaseasca, se ajunge la situatia de esec. Sentimentul de inferioritate care apare datorita esecurilor ajunge sa fie trait intens, devenind traumatizant.
Frecvent, in aceasta situatie, copilul renunta usor la eforturi, deoarece nu are o satisfactie mobilizatoare si ajunge la solutii usoare sau la abandon scolar.
Suprasolicitarea copilului apare atunci cand parintii nu tin seama de posibilitatile reale ale acestuia. Parintii unui copil cu deficienta au o reactie de negare a problemelor. Ei considera copilul « ca toata lumea » si-i cer rezultate asemanatoare celor ale fratilor si surorilor sanatoase. In acest caz, apare o suprasolicitare, care se soldeaza cu esecuri demoralizatoare.
In situatia esecului parintii reactioneaza prin reprosuri si chiar pedepse repetate, care duc la aparitia sentimentului de neputinta, incapacitate si inutilitatea efortului.
Respingerea este o alta modalitate de hipoprotectie. Copilul cu deficienta este mereu comparat cu fratii si surorile sanatoase si ridiculizat.
Parintii se detaseaza emotional fata de copiii cu deficienta, dar le asigura o ingrijire corespunzatoare. Atitudinea de respingere se manifesta mai mult sau mai putin deschis, sub forma negarii oricarei calitati sau valori a copilului, care este permanent ignorat si minimalizat.
Aceste situatii apar atunci cand copilul nu a fost dorit. Parintii considera ca nu au nici un fel de obligatii fata de copilul lor. Chiar si in fata legii ei isi declina responsabilitatea.

Legea concediului paternal

danu — Mon, 01 Sep 2008 17:06:24 +0000

ART. 1
(1) Concediul paternal se acorda in conditiile prevazute de prezenta lege, in scopul de a asigura participarea efectiva a tatalui la ingrijirea noului-nascut.
(2) Tatal copilului nou-nascut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucratoare, in conditiile prevazute de prezenta lege.
ART. 2
(1) In cazul in care titularul dreptului la concediu paternal este asigurat in cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, el are dreptul la un concediu paternal platit de 5 zile lucratoare.
(2) Concediul paternal se acorda la cerere, in primele 8 saptamani de la nasterea copilului, justificat cu certificatul de nastere al acestuia, din care rezulta calitatea de tata a petitionarului.
(3) Indemnizatia pentru concediul paternal se plateste din fondul de salarii al unitatii si este egala cu salariul corespunzator perioadei respective.
ART. 3
(1) Tatal care satisface serviciul militar obligatoriu are dreptul, la nasterea propriului copil, la o permisie de 7 zile calendaristice, acordata in conditiile prevazute la art. 2 alin. (2).
(2) Permisia prevazuta la alin. (1) se acorda si tatalui care satisface serviciul militar obligatoriu, in vederea recunoasterii paternitatii, in conditiile legii. Permisia solicitata va fi justificata cu certificatul de nastere al noului-nascut, din care sa rezulte calitatea de tata a militarului, respectiv cu declaratia de recunoastere a paternitatii, intocmita in conditiile legii.
ART. 4
(1) In cazul in care tatal copilului nou-nascut a obtinut atestatul de absolvire a cursului de puericultura, durata concediului paternal, acordat in conditiile art. 2, se majoreaza cu 10 zile lucratoare.
(2) Tatal poate beneficia de prevederea cuprinsa la alin. (1) numai o singura data.
ART. 5
(1) In cazul decesului mamei copilului in timpul nasterii sau in perioada concediului de lauzie, tatal copilului beneficiaza de restul concediului neefectuat de catre mama.
(2) Pe perioada concediului acordat in conditiile alin. (1) tatal copilului beneficiaza de o indemnizatie egala cu ajutorul pentru sarcina si lauzie cuvenit mamei sau de o indemnizatie calculata dupa salariul de baza si vechimea in munca ale acestuia, acordata de unitatea la care tatal isi desfasoara activitatea, la alegere.
ART. 6
In termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a prezentei legi, Guvernul va aproba prin hotarare normele metodologice de aplicare, la propunerea comuna a Ministerului Sanatatii si a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
ART. 7
Prezenta lege intra in vigoare la 45 de zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei.

Dezvoltarea sociala a copilului

danu — Mon, 01 Sep 2008 17:03:09 +0000

Incepand cu primele zile ale aflarii sale in mediul extrauterin (adica dupa nastere), copilul, reprezinta o fiinta sociala. Odata cu aceasta incepe si dezvoltarea lui sociala. O influenta directa asupra socializarii lui o constituie mediul social, care la nou-nascuti este reprezentat de mama, tata si inca citeva persoane de care este inconjurat, precum si obiectele ce se afla in vecinatatea sa.
Pentru prima data copilul incepe sa reactioneze fata de un alt om ca fata de un obiect specific la varsta de o luna, prima manifestare a lui fata de adult, si totodata primul mod de a contacta cu el, fiind surasul. El apare, de obicei, in urma contactului vizual, adica copilul surade raspunzand astfel la surasul adultului, si poate fi apreciat ca un mod de a contacta cu alti oameni sau ca un semn al stabilirii acestuia.
Inca din momentul nasterii copilul reactioneaza la lumina, caldura, frig, durere, la el sant dezvoltate senzatiile gustative. La inceput, copilul isi manifesta clar emotiile numai in momentele negative: el plange cand este flamand sau cand il doare burta, se increteste cand gusta ceva amar sau acru. De obicei nou-nascutul nu manifesta emotii pozitive. La aceasta varsta ele apar doar in urma disparitiei semnelor de insatisfactie, de exemplu: daca copilul plange si este luat in brate, el se linisteste repede, si aceasta trecere de la insatisfactie la starea de liniste este considerata ca un semn de placere. Unii savanti considera ca copilul are doar emotii negative precum si un fel de satisfactie, care apare in urma disparitiei factorilor ce-i provoaca insatisfactia.
Nu toti, insa, sunt de acord cu aceasta parere. In primul rand copilul este capabil de a avea emotii pozitive inca de la inceputul vietii si aceasta capacitatea este tot atat de importanta ca si capacitatea de a avea emotii negative.
Majoritatea copiilor sint de fire optimisti si chiar intr-o masura mult mai mare ca adultii. De asemenea copiii sint cei ce sunt provocatorii contactului cu alte persoane. Primul suris adevarat, primele emotii ale copilului exprimate clar apar anume fata de un alt om.

Ambii parinti au aceleasi obligatiuni

danu — Mon, 01 Sep 2008 16:51:40 +0000

Intr-o lume cu adevarat ideala, bine dezvoltata din punctul de vedere al informarii sexuale, orice matur trebuie sa poata da raspuns la intrebarile copilului sau, care tin de stiinta si igiena. Dar parintii deseori cred ca cu baiatul trebuie sa vorbeasca tata, iar cu fetitele – mama, ceea ce este incorect! Forma ideala ar fi ca ambii parinti sa poata discuta problemele intime cu copiii de ambele genuri. Nu exista nici o cauza in urma careia tata n-ar putea vorbi fiicei despre menstruatii, sau mama – feciorului despre polutii. Parintilor unici, de obicei le vine mai greu, deoarece ei trebuie sa se autoinstruiasca in domeniul ambelor genuri. Parintele nu are dreptul sa spua: “eu nu stiu pentru ca sint de alt gen”. Pentru aceasta exista multe carti, brosuri, materiale video, sora medicala de la scoala in cel mai rau caz sau altcineva care il poate ajuta pe parinte in unele intrebari. Este destul de normal de ai raspunde copilului: “nu stiu, dar hai va vedem impreuna”.
Buneii si bunicile deseori doresc sa vorbeasca cu nepoteii lor pe aceste teme, deaceea si ei pot deveni un mare “salvator” in asemenea cazuri.
Trebuie de tinut cont de o nuanta foarte importanta: oricit de greu si socant n-ar fi intrebarea pe care o adreseaza copilul niciodata nu trebuie sa se supere pe ei parintii. Copiii si adolescentii cel mai mult se tem de ura parintilor. Cel mai rezonabil ar fi ca parintele sa marturiseasca ca nu poate, la moment, sa raspunda la intrebarea adresata, dar o va face-o inainte de culcare, sau alta data. Daca “alta data” devine prea tirziu si copilul nu mai revine la intrebarea expusa este necesar de ai explica copilului cauza din care nu ia fost acordat un raspuns chiar atunci si de o facut mai tirziu.
Cel mai bun moment de a discuta cu copiii este timpul inainte de somn, cind copiii sint de acord cu orice numai ca parintii sa nu-l paraseasca si sa-l lase singur in intuneric. In aceste momente este bine de a-i citi copilului o carte sau de a-i raspunde la intrebarile pe care le-a adresat inainte de prinz sau cu citeva zile in urma in autobuz sau la masa de craciun.
De asemenea trebuie de-l invatat pe copil bunele maniere care se refera la intrebarile intime.
Neaparat trebuie de apreciat initiativa pe care o detine copilul si ca mentionat de la el se asteapta respectarea bunelor maniere. In acelasi timp e si natural ca la ei sa nu se primeasca totul deodata. Toti iubesc sa povesteasca noutati, sa birfeasca si sa-si impartaseasca noile descoperiri. Aceste lucruri sint specifice nu numai adultilor ci si copiilor. Noile cunostinte despre organele genitale pot fi pe cit de nostime pe atit de senzationale pentru copil deaceea e si natural ca aflindu-se intr-un supermarket el sa incerce sa-si impartaseasca “noutatile” cu casiera, de exemplu. Nu trebuie de atras atentia la fetele pline de groaza ale cumparatorilor, privirile socante si fetele jenante ale lor. Principalul este ca copilul este informat si, deci aparat.
Unii parinti nu se hotarasc sa le povesteasca copiilor lor despre unele laturi ale vietii deschis si adevarat deoarece ei se tem ca despre acestea ei pot povesti vecinilor. La drept vorbind, daca vecinii vor auzi ceea ce spune copilul pentru prima data in viata, atunci ei sunt de regretat. De ce parintii trebuie sa aiba grija de vecini, dar nu de propriii copii?