De unde se iau copiii?

danu — Mon, 01 Sep 2008 16:52:59 +0000

Copiii de astazi nu mai sunt tinuti in aceeasi ignoranta in privinta sexului, asa cum au fost generatiile precedente. Baietii si fetele sunt amestecati in toate activitatile, iar parintii protejeaza mai putin nuditatea lor. De asemenea, intre doi si trei ani, stiu toti ce diferente anatomice ii disting pe barbati de femei. Ei stiu, de asemenea, carui sex apartin, cu care parinte vor semana mai tarziu si care este sexul adultilor pe care ii intalnesc.
Ca un copil va fi sau nu mandru de sexul sau, increzator in viitorul sau, va depinde direct de atitudinea parintilor sai fata de aceasta intrebare. Se simt fericiti de aceea ca sunt ceea ce sunt? Isi trateaza fiecare sotul sau sotia cu respect atunci cind ii vorbeste copilului despre el/ea? Isi iubesc copilul asa cum este sau regreta ca nu a fost de celalalt sex? Ii vorbesc despre viitorul sau cu incredere? ii trateaza pe baieti si pe fete in mod diferentiat? Toate acestea il vor face pe baietel sa fie multumit ca este baiat, iar pe fetita, sa fie mindra ca este fata.
De asemenea, in aceasta perioada, copiii incep sa-si puna intrebari despre originea lor si despre nastere. De unde vin bebelusii? Cum au sosit aici? Cum ies ei? Unde erau inainte?
Sunt curiosi sa stie lucrul acesta, asa cum sunt curiosi de toate, fara prejudecati. Eventuala jena pe care o vor simti in raspunsurile date ii va face sa inteleaga ca subiectele acestea nu sunt “ca celelalte”. De fapt, copiii de varsta aceasta nu cer sa li se faca un curs de anatomie. Ei se multumesc cu raspunsuri simple si scurte. Cind vor vrea mai multe detalii, le vor cere singuri.
Prescolarii primesc orice informatie ca niste mici invatati, fara emotii, intelegind doar factele. Daca i s-ar spune copilului ca el a fost adus pe lume de barza sau taticul l-a cumparat la licitatie el va avea aceleasi reactii ca si in cazul cind i se va spune adevarul, ceea ce nu inseamna ca parintii se pot dezice de a spune adevarul. Copilul oricum va auzi de la alti copii, carora li sa spus alte lucruri in aceasta privinta si atunci pot aparea diferite situatii de conflict si copiii pot invinui parintii de nedreptatire, pentru ca mai apoi sa creada ca aceasta tema este “interzisa” si nu trebuie s-o abordeze niciodata. Astfel copiii se indeparteaza de parintii lor si discutiile intre se vor limita, practic, la teme generale care nu tin de viata intima a copilului.
Cu copiii de aceasta virsta (2 – 4 ani) este cel mai usor de vorbit despre o viata sexuala sanatoasa. Ei nu duc cu ei acel bagaj emotional pe care il au adultii (este din cauza ca ei nu au avut niciodata ocazia de a discuta asemenea teme cu parintii lor, si chiar daca incercau sa o faca atunci in casa se crea o “situatie de razboi”, in urma careia copilul era pedepsit pentru ca “a indraznit” sa puna asemenea intrebari si cu aceasta se punea punct la toate. Astfel, ajungind la virsta adolescentina, prietenii si cei din jur erau instructorii in domeniul sexual dar nu parintii). Cel mai placut la aceasta virsta este faptul c copiii sint foarte curiosi si doresc sa cunoasca totul. Ei inteleg informatia despre corpul lor la fel ca orice alta informatie. Cind prescolarii nu dispun de informatii intr-un anumit domeniu ei singuri “inventeaza” raspunsul la intrebarile care ii intereseaza. Psihologii numesc acest comportament drept “gindire de fantezist”. Copii mici, daca lor nimeni nu le spune adevarul atunci ei “inventeaza” multe cauze si moduri de reproducere a speciei umane.
Istorioarele despre barze, varza si multe altele servesc drept exemplu cum adultii insisi au ramas la acel nivel de “fantezist” si nu sint inca gata de a spune adevarul. Cind parintele ii spune copilului ca penisul intra in trompa uterina pentru a insamanta ovulul, copilul deseori ar reactiona in asa mod: “Intr-adevar? Acum trebuie sa luam masa?”. Parintii dupa aceasta pot fi cuprinsi de sudoare dar copilul reactioneaza normal.
Unica problema la etapa data consta intr-aceia ca parintii trebuie sa se pregateasca moral pentru a le repeta aceasta de mai multe ori. Prescolarii nu intotdeauna inteleg totul pina la sfirsit si din prima data, uneori ei inteleg cele spuse partial sau, adesea ei aud o alta istorioara “mai interesanta” de la cei de-o sama sau cineva incult le-a “imbogatit vocabularul si bagajul de cunostinte” cu noi idei. Deaceea, daca mama (tata) nu le va repeta cele povestite ei vor crede in ultima versiune pe care au auzit-o.
Sint doua lucruri pe care parintii le cred gresit si de care ar trebui sa uite.
Primul – nimic nu trebuie de le povestit copiilor, pina cind ei singuri nu vor intreba. “daca nu intreaba, atunci, inseamna ca ei inca nu sint gata de aceasta” – crede generatia mai in virsta. Din pacate, sint copii care nu v-or pune astfel de intrebari niciodata. Ei vor intreba mai degraba despre rachete, dinozauri sau despre orice altceva, dar nu despre propriul sau corp si nu despre cum sa duca o viata sexuala sanatoasa. Pentru alti copii tacerea parintilor devine un indiciu clar la aceea ca tema data este interzisa. “In familia mea nu se discuta despre aceasta, inseamna, ca acesta este un lucru rau, si vai de mine, daca o sa intreb ori o sa pornesc vorba despre aceasta”. Se prepoate ca altcineva i-a spus cite ceva despre aceasta, adevarat sau nu, si copilului ii este de ajuns ceea ce a auzit.
Multi parinti doresc sa fie primii de la care copilul lor sa auda asemenea lucruri. Din cauza ca ei asteapta initiativa copilului, devin, de fapt, printre ultimii care o fac. Copiii au nevoie de un conducator, si ei aproba hotarele admisibile si rezonabile.
Al doilea consta intr-aceia ca parintii cred ca copilul trebuie sa cunoasca doar ceea ce le trebuie lor la virsta respectiva, si deoarece ei nu dispun cunostintele necesare despre limitele intre care se afla aceste lucruri ei considera ca nu este necesar de al informa pe copil de acest lucru. Copilului, insa, trebuie sa-i fie acordata informatie pina atunci cind el singur va spune ca este de ajuns si ca el nu mai doreste sa auda nimic.
Este inutil de ai spune prea mult copilului, deoarece el va asimila doar informatia pe care o poate intelege la acel moment. Pe unii parinti aceasta ii scoate din minti si le face multa bataie de cap. Raspunzind detaliat la intrebarile copilului ei cred: “Slava Domnului, am scapat de aceasta pentru totdeauna!”. Insa, peste citeva zile iese la iveala ca copilul nu a inteles totul sau a inteles gresit, si parintii trebuie sa o ia iarasi de la inceput. Anume asa si trebuie de procedat – de lasat usile deschise intotdeauna pentru ca copilul sa fie bine informat. Din cind in cind copilul trebuie chiar laudat pentru ca a venit cu o intrebare sau alta sau pentru ca sa intors la o tema oarecare, aceasta inseamna ca el are incredere in parinti si ii are de prieteni.

» Copiii

De unde se iau copiii?