Obiceiul “Pomului de Craciun”

Obiceiul apusean de a infrumuseta casa cu un pom incarcat cu daruri, in sarbatorile de Craciun, s-a extins peste tot si la romani.

Aceasta datina pare a fi de originie germana (mai degraba ariana). S-a raspandit in Germania crestina. Pomul impodobit cu lumanari aprinse si cu daruri este cunoscut in Germania sub numele de Christbaum.

La curtea din Berlin, imparateasa supravegheaza personal pregatirea si aprinderea pomilor de Craciun. In marea sala a castelului Potsdam se afla doi mari brazi de Craciun: unul pentru imparat, altul pentru imparateasa, apoi atatia brazi cati copii au. Deaspra ficarui pom pluteste cate un inger.

Traditia pomului de Craciun nu este neaos romaneasca, ci de sorginte germana, patrunzand treptat in sanul popoarelor crestine, intre care si tara noastra. Ca atare acest obicei (Christbaum, Arbre de Noel), cu mare putere de penetratie in lumea copiilor, este, la noi, un imprumut din universul Europei apusene. In secolul al XV-lea, gasim obiceiul la Strassburg. Bradutul de Craciun era impodobit cu lumanari aprinse. Prin Alsacia, patrunde in Franta, la sfarsitul secolului al XIX-ea, in timpul razboiului fraco-german (1890), ca si in Tarile de Jos, Spania Italia, Elvetia. Apoi si in Orient. De pilda, in Rusia se obisnuia ca Ajunul Craciunului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde cel mai frumos copac era impodobit.

La noi, ca datina, Pomul de Craciun nu era cunoscut pana la sfarsitul veacului al XIX-lea, iar la inceputul secolului XX se intalnea numai in casele sasilor. Dupa Primul Razboi Mondial insa, obiceiul s-a raspandit si printre ortodocsi. Azi bradul de Craciun, incarcat cu jucarii si daruri, este prezent in fiecare casa, desi nu este folclor pur romanesc, ci de import.