Copilul tau nu mananca

danu — Fri, 20 Jan 2012 14:14:27 +0000

Mamicile sunt intotdeauna ingrijorate atunci cand puiul lor refuza mancarea. Fie ca el are doar cateva luni sau cativa anisori. Si este firesc sa fie asa pentru ca mama este cea care isi hraneste copilul inca din prima zi.

Atunci cand el refuza mancarea de un anumit fel sau orice fel de mancare, cand nu vrea cu lingurita sau mananca prea putin, cand meniul lui se reduce la doar cateva alimente, mama se gandeste ca el nu este hranit suficient, ca nu va creste, ca substante esentiale ii vor lipsi.

Sigur ca toate aceste ganduri, temeri si multe altele nu sunt intotdeauna constiente dar ele alimenteaza o stare de nemultumire, tristete, ingrijorarea, nervozitate, uneori chiar furie sau revolta.

La un moment dat se intra intr-un cerc vicios din care mamicile nu mai pot iesi. Ele sunt suparate de refuzul copilului si asteapta masa cu inima stransa banuind ca cel mic nu va manca. Sunt agitate si ar face orice ca puiul sa manace.

De aceea apeleaza la tot felul de metode, cum ar fi sa-i dea sa manance in gura desi el poate manca singur, sa ia masa in alta parte, eventual la televizor sau in parc, sa-i distraga copilului atentia de la mancare, sa-l determine sa se joace si in acest timp sa-i dea mancarea ca sa n-o observe, sa amestece mancarurile care ii plac cu cele care nu ii plac etc.

De cele mai multe ori, toate aceste eforturi nu aduc rezultatele dorite. Cu tot chinul si “tehnicile”, cel mic nu mananca mare lucru.
Mamele sunt foarte prinse in starea lor emotionala si nu-si dau seama ca o transmit copilului. Poate un copil sa manace impreuna cu o mama atat de tensionata?

Este unanim recunoscut faptul ca in timpul mesei este nevoie de o atmosfera calma pentru a ne putea concentra asupra a ceea ce mancam, pentru a simti gustul alimentelor, mirosul lor, aspectul, pentru a mesteca si inghiti.

De aceea, este nevoie de o pozitie confortabila, in niciun caz in picioare, pe olita sau in fuga. Copilul stresat, somnoros, pe care il doare ceva, plictisit, certat sau preocupat cu altceva nu poate manca la fel ca unul linistit si interesat de mancare.

Adultii vorbesc mereu despre “lipsa de pofta de mancare”. Ea este adesea confundata cu foamea. Insa de multe ori copiilor, mai ales celor mici le este foame si totusi nu mananca. Pentru asta exista explicatii mai superficiale (copilul este mofturos, nu-i place felul respectiv de mancare, nu mananca singur, nu vrea cu lingurita, prefera o anumita persoana si nu alta cu el la masa etc) si mai profunde care cauta sa se apropie de starea lui si de relatia copil-adult.

O cale buna de a intelege ce se intampla cu copilul este aceea de a incerca sa ne punem in pielea lui. Atat unui copil cat si unui adult, ii piere pofta de mancare daca il doare ceva, este nervos sau speriat. Asa ca starea adultilor este foarte importanta si de asemenea atmosfera din timpul mesei.

Alte aspecte care v-ar putea fi de folos sunt:

•Copiii mananca mai bine si mai cu pofta cand o fac singuri decat cand li se baga in gura
•Este bine sa i se spuna numele mancarurilor si copilul sa stie ce mananca
•Sa nu faca altceva in timpul mesei
•Adultii sa manance impreuna cu copilul la masa
•Sa fie incurajat sa manance singur chiar daca nu poate tine bine lingurita in mana sau se murdareste pe hainute.

Boli ale copilului in sezonul rece

danu — Tue, 10 Jan 2012 08:45:05 +0000

Infectiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente imbolnaviri ale copilului in sezonul rece.
Aceste infectii afecteaza caile aeriene superioare (provocand rinofaringite, faringite, amigdalite, sinuzite) dar si caile aeriene inferioare (ducand la afectiuni precum laringite, traheite, bronsite, bronsiolite, pneumonii).
Prezentam in acest articol rinofaringitele si amigdalitele, boli care se intalnesc cel mai des in lunile de toamna si la inceputul iernii.
Multi oamenilor trateaza cu superficialitate aceste afectiuni, altii, dimpotriva, se sperie si administreaza copiilor antibiotice la primele semne de boala.
Tratamentul corect al acestor afectiuni scuteste copilul de complicatii nedorite. Evident, prezentarea la medic este obligatorie pentru diagnosticarea corecta a bolii si pentru supravegherea evolutiei ei.

Rinofaringita acuta

Aceasta afectiune detine proportia cea mai mare in randul infectiilor respiratorii acute la copil. Infectia este data initial de virusuri, dar frecvent apare in evolutia bolii suprainfectia bacteriana.
Daca impotriva bacteriilor este necesara folosirea antibioticelor, pentru tipurile de virusuri care determina rinofaringitele nu avem nevoie de medicatie antivirala, ci doar de medicamente care reduc simptomele generale de boala, precum febra sau obstructia nazala.

Manifestarile bolii :

•febra moderata sau ridicata ( mai ales la sugari, 39 C – 40 C )
•agitatie
•stranut
•obstructie nazala
•secretii nazale apoase (la debutul bolii), ulterior se pot transforma in secretii purulente. La sugari, secretiile ingreuneaza alimentatia ( suptul ).

•alte manifestari care insotesc rinofaringitele acute, mai ales la copii mai mari : cefalee, mialgii, anorexie(lipsa poftei de mancare).

Ingrijirea copilului cu rinofaringita acuta :

1) Chemarea medicului (Chiar daca avem impresia ca stim foarte multe despre copilul nostru, despre sensibilitatile lui sau despre afectiunile respiratorii avute anterior, totusi vizita medicului este necesara.
Copilul bolnav are nevoie de o supraveghere mai atenta decat adultul. Uneori, boli care debuteaza cu simptome minore, pot avea urmari grave. Afectiunile respiratorii pot duce chiar la insuficienta respiratorie daca nu sunt tratate corect)

2) Ajutorul dat de familie si recomandari utile :
- copilul cu febra trebuie sa stea in repaus la pat
- temperatura camerei copilului bolnav trebuie sa fie constanta, pe calorifer sau pe soba se pun vase cu apa pentru umezirea aerului (aerul excesiv de cald si uscat accentueaza infundarea nasului)
- alimentatia trebuie sa fie adaptata in functie de apetit, care in asemenea situatii este scazut. Nu vom folosi alimente care se digera greu, fiind preferate supele de legume, compoturile, mancarea usoara, fara prajeli. Este indicata hidratarea copilului si administrarea de lichide la intervale regulate.

3) Medicatia si principiile de baza :
- Combaterea febrei : Desi febra este o reactie normala de aparare a organismului si de lupta cu boala, este necesar sa o controlam prin administrare de medicamente specifice (paracetamol sau aspirina) in doze adecvate varstei copilului. Alaturi de medicatie, pentru reducerea febrei se mai pot folosi comprese, impachetari, bai calde la picioare, frictiuni cu otet aromatic sau alcool.
- Dezobstructia foselor nazale : Asezarea sugarului in pat in pozitia optima pentru a realiza drenajul secretiilor. Picaturile pentru desfundat nasul se vor folosi cu masura, pentru a evita iritarea mucoasei nazale.

Complicatiile rinofaringitei acute :
- suprainfectia bacteriana
- otite, sinuzite, amigdalite,laringite, traheo-bronsite.

Boli care pot fi confundate cu rinofaringita acuta :
- boli infecto-contagioase la debut, precum rujeola sau varicela
- rinitele alergice ( fata de rinofaringita acuta nu prezinta febra)

Amigdalita acuta

La nivelul faringelui se gasesc niste formatiuni limfoide, denumite amigdale sau tonsile (una faringiana, doua tubare, doua palatine si una linguala).

Acestea alcatuiesc inelul limfatic al faringelui (Waldeyer), care are rol in apararea organismului, mai ales la copii.

Amigdala faringiana – prin hipertrofiere, mai ales in timpul rinofaringitelor acute, determina vegetatiile adenoide, care impiedica respiratia copilului iar in timp afecteaza dezvoltarea armonioasa fizica si psihica.

Chiar parintii pot sa observe modificarile aparute datorita vegetatiilor, pentru ca copilul respira greu, mai mult pe gura, sforaie noaptea si incepe sa vorbeasca pe nas.

Amigdalele palatine – sunt cele doua formatiuni situate intern intr-o zona care corespunde unghiului mandibulei.

Se pot observa la baza limbii, de-o parte si de alta. Ele sunt responsabile frecvent la copii de ceea ce numim amigdalita acuta (sau angina).

Manifestarile bolii :
•febra ridicata ( 39 C – 40 C )
•agitatie
•dureri in gat
•dificultate la inghitirea alimentelor, anorexie
•amigdalele palatine umflate si rosii, cu depozite purulente
•alte manifestari : varsaturi, dureri de cap

Ingrijirea copilului cu amigdalita acuta :
1) Chemarea medicului
2) Ajutorul dat de familie (vezi rinofaringita acuta)
3) Medicatia: Pe langa medicamentele simptomatice si procedurile care vor combate febra, durerile, medicul este cel in masura sa administreze, in functie de etiologia bacteriana a amigdalitei, antibioticul corespunzator.

O mare atentie se va acorda combaterii amigdalitei provocate de bacteria numita streptococ hemolitic grup A, care, in afara de afectarea locala la nivelul amigdalelor, poate determina boli la nivelul intregului organism, cum ar fi reumatismul articular acut, glomerulonefrita acuta post-streptococica sau afectari la nivelul inimii, cu consecinte grave si ireversibile.

Numai medicul este in masura sa puna un diagnostic corect si sa recomande tratamentul adecvat.

Complicatiile amigdalitei acute :
- Amigdalita cronica, cu constituirea la nivelul amigdalelor a unor focare de infectie permanenta, care necesita interventia chirurgicala.

-Reumatismul articular acut, alaturi de celelalte boli descrise anterior (glomerulo-nefrita acuta post-streptococica si afectiuni la nivelul inimii), ca o complicatie a infectiei streptococice

Bebe rade asa din senin la 3 luni

danu — Thu, 15 Dec 2011 17:06:44 +0000

Bebelusul tau e o comoara, mai ales cand rade. Bucurati-va impreuna de aceste momente unice, de neuitat. Desi ti-a albit noptile, esti fericita. Ti se pare ciudat, nu-i asa?

Dezvoltarea fizica
Performanta lunii: poate sa-si ridice capul si pieptul cand sta intins pe burtica, ajutandu-se de manute. Daca s-a plictisit, se intoarce de pe o parte pe alta. Chiar cand sta pe spate isi ridica pret de cateva secunde capsorul. Trage obiectele din jur si incearca sa le duca spre gurita. Si, de cele mai multe ori, reuseste.

Dezvoltarea senzoriala
Puiul tau aude acum perfect, vede in culori si focalizeaza obiecte foarte mici. Sta treaz mai mult timp si se poate concentra pentru cinci, sapte secunde. Ii place sa-si auda “vocea” si va incerca cele mai diverse tonuri, gangurind tot mai mult. Expresia fetei traduce starea pe care o are (teama, bucurie sau suparare).

Relatia dintre mama si copil

danu — Fri, 11 Nov 2011 16:13:47 +0000

Relatia dintre mama si copil este una dintre cele mai rezistente, privita din punct de vedere biologic si social. Se bazeaza pe sentimentul matern, la care se adauga interferente sociale, psihologice, educationale, culturale, traditionale. In sistemul social al familiei moderne, ambii parinti sunt implicati in cresterea si educarea copilului, dar mama ramane factorul determinant, care supravegheaza si indruma implinirea sociala si biologica a fiintei umane.

Calitatea interactiunii parinti-copii depinde de o multime de factori:

•constitutia genetica si temperamentala, atat a copilului cat si a parintilor, care directioneaza stilul de raspuns si capacitatea de adaptare a cuplului
•factori culturali, contextul istoric si geografic, suportul social (actiunile presociale oferite de comunitate), conditiile economice ale familiei (familiile dezavantajate economic si cultural neputand oferi conditii optime)
•tipul de relatie (interactiune) a parintilor copilului cu proprii lor parinti, element cu valoare predictiva asupra calitatii relatiei cu propriul copil
•tipul de relatii familiale si capacitatea de adaptare sociala a cuplului parental
•patologie psihiatrica a unuia dintre parinti
•dimensiunea familiei.
Dragostea parinteasca si relatia biologica parinti-copii nu sunt elemente care sa explice si sa determine intr-o masura suficienta un comportament adecvat si o interactiune optima parinti-copii.

In existenta relatiei mama-copil, exista o perioada privilegiata, cand se realizeaza cele mai trainice legaturi si acestea se stabilesc imediat postnatal. In urma acestei legaturi, parintii devin brusc extrem de atrasi de noul nascut. Favorizarea acestei legaturi se realizeaza prin privitul indelungat al copilului si contactul intre tegumentele mamei. Mama este foarte sensibila, pentru realizarea acestui atasament existand motivatii psihologice si hormonale. Copilul raspunde la dragostea parintilor manifestandu-si atasamentul fata de ei, care devine evident in jurul varstei de un an. Calitatea atasamentului copilului reflecta, in fond, calitatea relatiei mama-copil. Se pare ca aceasta legatura precoce isi va exercita influenta pentru tot restul vietii.

Sentimentul matern are la baza instinctul matern mult amplificat de motivatii sociale si culturale, ceea ce face ca in prima perioada de viata, relatia mama-copil sa fie inseparabila. Mama este elementul esential al copilului, care stimuleaza si induce comportamentul social al copilului, acesta fiind o fiinta sociala, calitate pe care o dovedeste de la cea mai frageda varsta. Copilul este un membru cu drepturi depline in celula specific a familiei, careia ii aduce modificari de comportament si adaptabilitate, care permit cuplului sa includa nou nascutul in structura familiei

Sursa: http://www.nou-nascuti.ro

7 idei afaceri profitabile mame casnice

danu — Mon, 24 Oct 2011 16:45:59 +0000

Mamele casnice sunt de multe ori lasate pe dinafara in mediul business si multi uita care este puterea reala de a intra in joc in aceste fiinte multi-functionale. Ne crestem copiii, aducem bani in casa, ne instruim si ne urmam carierele si, de ce nu, ne pornim afaceri profitabile si de succes real. Iata doar 7 idei de afaceri spre care puteti privi pentru a va face o idee asupra mediului business actual:

1. Idei de afaceri profitabile cu lumanari decorative
Lumanarile decorative si cele destinate evenimentelor speciale sunt produse pentru care se platesc sume foarte importante. Capitalul necesar pentru a va demara o astfel de afacere nu este unul extrem de ridicat si depinde in mare masura de nivelul productiei pe care vi-l doriti si de calitatea produselor pe care le veti oferi clientilor dvs.
Recomandarea expertilor vine in intarirea ideii de a va demara afacerile cu resurse limitate si dezvoltarea lor pe masura ce profiturile va vor ajuta sa va indepliniti aceasta misiune.

2. Idei de afaceri profitabile cu produse cosmetice organice >>>
De la sapun, la creme si lotiuni, produsele cosmetice organice au inceput de ceva timp sa isi faca loc pe rafturile magazinelor de specialitate si ale farmaciilor. Consumatorii acestui tip de produse sunt mai putini, insa numarul lor este in crestere si sunt consumatori dispusi sa achite si sume mai importante pentru un nivel ridicat al calitatii.

3. Idei de afaceri profitabile cu accesorii handmade >>>
De la bijuterii, la invitatii handmade, accesoriile confectionate manual au devenit un refugiu optim pentru multi potentiali antreprenori. Cu timpul, activitatea devina simpla si rapida, baza de clienti se mareste si se pot obtine profiturile necesare.

4. Idei de afaceri profitabile de cultivare a ciupercilor Champignon >>>
Ciupercile Champignon inca nu au ajuns pe piata ca produse pentru care cererea sa fie asigurata, acoperita. Mai mult, acest soi de ciuperci este cerut si in afara, iar preturile de comercializare sunt extrem de avantajoase pentru cei care detin un beci, un hambar vechi samd.

5. Idei de afaceri profitabile cu micro-ferme de prepelite >>>
Prepelitele au devenit si ele surse bune pentru idei de afaceri profitabile. Avantajul major este ca pot fi crescute in custi supra-etajate si o productie importanta de oua si carne de prepelita se obtine pe un spatiu restrans si la costuri destul de mici pentru cei care doresc sa isi demareze astfel de afaceri profitabile.

6. Idei de afaceri profitabile de cultivare a plantelor medicinale >>>
Pentru cei care detin si cea mai mica bucata de teren, plantele medicinale se pot transforma in obiectul unei afaceri profitabile. Se cere valeriana, echinacea, lavanda si nu numai.

7. Idei de afaceri profitabile de cultivare a legumelor in sistem ecologic/organic >>>
De asemenea, pentru cei care detin teren sau spatiu in care sa se amplaseze mici sere, afacerile cu legume cultivate in sistem ecologic sunt excelente si se dovedesc profitabile. Productia obtinuta se poate folosi si intern, in cadrul gospodariei si se comercializeaza la preturi mai ridicate datorita faptului ca sunt obtinute in sistem organic.

Nasterea prin cezariana

danu — Sun, 23 Oct 2011 17:06:57 +0000

Nasterea prin cezariana presupune incizia peretelui anterior al uterului. Din ce in ce mai multe femei opteaza pentru aceasta operatie, in ciuda faptului ca multe dintre ele pot naste pe cale naturala. Desi medicina a evoluat foarte mult in ultimul timp si acum operatiile de cezariana nu mai sunt atat de riscante, trebuie sa stim ca totusi inca mai exista anumite riscuri, de care ar trebui sa tinem cont.
De ce nasterea prin cezariana?
De obicei, nasterea prin cezariana se face in urmatoarele cazuri:

Cauze materne:
- boli asociate sarcinii;
- operatii plastice perineale;
- tumori benigne sau maligne praevia.
Cauze fetale:
- stresul fetal;
- prematuritate;
- supramaturatia;
- anomalii fetale, cum ar fi: defecte de buza, nas, globi oculari, implantare joasa a urechilor, tumori tegumentare, sindromul Down, etc.
Anexiale:
- placenta praevia;
- patologie de cordon.
Cum decurge nasterea prin cezariana?
Pentru inceput se monteaza o perfuzie in brat si o sonda urinara. Se face incizia pe peretele anterior al uterului. Dupa taietura obstetricianul dreneaza lichidul amniotic si scoate bebelusul. Apoi se scoate placenta si va puteti tine in brate bebelusul mult asteptat, asta in cazul in care nu a fost nevoie de anestezie generala.

In general operatia dureaza aproximativ 20 – 30 de minute.

Ce facem dupa operatie?
Intr-adevar cezariana este mult mai comoda decat nasterea naturala, pentru ca nu presupune efort din partea mamei. Insa, dupa operatie nu puteti face lucrurile pe care le-ati face daca ati naste normal. Trebuie sa evitati pe cat posibil efortul si suprasolicitarea cel putin o perioada de 5 saptamani. Cicatricea se va atenua abia dupa 3 luni si poate chiar sa nu mai fie foarte vizibila. De asemenea trebuie sa stim ca menstruatia nu va reveni imediat, uneori se poate ajunge si pana la 6 luni pana la prima menstruatie normala de dupa nastere.

Stim ca cezariana poate afecta alaptarea si ca lactatia nu se declanseaza imediat dupa nastere. Depinde si de anestezie, daca mamei i se administreaza anestezia epidurala va putea alapta chiar la un scurt timp dupa nastere, dar in cazul anesteziei generale dureaza cateva zile.
In primele zile dupa nastere veti primi cateva medicamente, desigur fara sa afecteze perioada alaptarii. Avantajul lor consta in faptul ca va ajuta sa va relaxati si astfel se stimuleaza secretia de lapte.

Anestezia in cezariana
Alegerea anesteziei pentru operatia cezariana se face tinand cont de mai multi factori: ratiunea pentru care se face operatia, gradul de urgenta, preferinta pacientei si a anestezistului.

De obicei se folosesc doar 2 feluri de anestezie: anestezie epidurala si anestezie generala. Cea mai recomandata este anestezia epidurala sau rahianestezie. Dar ea poate determina dupa nastere dureri de cap, ameteli din cauza scaderii tensiunii arteriale.

Insa aceste lucruri pot fi prevenite prin perfuzii si este recomandat sa stati cateva zile mai mult intinsa si sa nu va ridicati brusc din pat.

Nu exista o anestezie ideala. Fiecare metoda prezinta avantaje si dezavantaje.

Anestezistul trebuie sa aleaga tehnica anestezica pe care o considera cea mai sigura si confortabila pentru mama, mai putin deprimanta pentru nou-nascut si care sa asigura conditii optime de lucru pentru obstetrician.

Tendinte 2011 de la Deichmann

danu — Fri, 29 Apr 2011 19:53:31 +0000

Dupa cum se poate observa, sandalele tip botina sau cele cu manseta isi continua ascensiunea si in vara urmatoare. Diferentele dintre cizme si noile sandale dispar in mod vizibil.

Si cizmulitele decupate la varf, mai ales cele cu caramb inalt si decupaje, castiga tot mai mult teren.

Cu manseta sau curele, care pun in valoare gleznele – toate acestea reprezinta cele mai importante tendinte in materie de moda primavara-vara 2011.

Din punct de vedere coloristic domina nuante precum albastru, maro si tonurile neutre deschise. Noile modele primavara-vara 2011 se vor gasi in curand la preturi senzational de avantajoase la DEICHMANN!

Luna 19

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:56:56 +0000

Dezvoltarea fizica
In cea de-a 19-a luna, copiii au nevoie, in medie, de cel putin 13 ore de somn pe zi. Multi se vor multumi cu un pui de somn dimineata si/sau dupa-amiaza (daca ai noroc). Pentru unii copii, totusi, perioadele de somn devin mai dezordonate in cel de-al doilea an, unii renuntand la somnul de dimineata iar altii refuzand total sa atipeasca.

In general, un micut la varsta aceasta se poate descurca si cu un pui de somn pe zi, dupa-amiaza, mai ales daca acesta e ceva mai lung (o ora-doua). Insa, rar, un copil activ de varsta aceasta poate sa reziste de dimineata pana seara fara sa motaie putin, sau macar sa stea linistit o perioada.

Daca micutul tau se opune orei de siesta (de ce sa se odihneasca cand ar putea sa iasa afara si sa se joace?), continua sa indeplinesti un ritual linistit, calmant, precum faci la culcare seara. Trage-i draperiile in camera, citeste-i dintr-o carte, pune muzica lenta si fa o atmosfera ce indeamna la somn. Daca micutul tot nu inchide ochii, cel putin va avea o pauza linistitoare, de care are mare nevoie. Ca si tine de altfel!

Dezvoltarea intelectuala
In cea de-a 19-a luna, copilasul tau va fi deja o mica persoana constienta de sine care poate recunoaste si posibil chiar si sa-si spuna propriul nume si sa-si identifice imaginea reflectata din oglinda. De asemenea, va fi un grozav imitator ce se implica in orice activitate din casa. Fie ca stergi pe jos, impaturesti lenjeria sau pregatesti cina, el va dori sa te ajute.

Si chiar daca sarcina respectiva ar putea sa dureze mai mult cu participarea copilului, daca nu te grabesti prea mult, incearca sa transformi sarcina intr-o joaca. (Inteaba de exemplu, “Poti sa sortezi toti ciorapii rosii?” sau “Poti sa duci servetelele astea la masa?”) In niciun caz nu descuraja impulsul minunat al copilului tau de a fi de folos. S-ar putea sa vina o vreme, in anii adolescentei sau chiar mai devreme, cand ii vei cere, il vei ruga mieros sau chiar il vei mitui, ca sa te ajute cu treburile casnice!

Luna 18

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:54:10 +0000

Dezvoltarea fizica
Pe masura ce se apropie de varsta de un an si jumatate, copiii sunt tot mai plini de energie. Abilitatile motorii si coordonarea dintre mana si ochi a copilului tau continua sa se dezvolte. Acum, puiul tau este capabil sa construiasca un turn din trei-patru etaje, sa arunce cu mingea, sa puna si sa scoata lucruri dintr-un recipient, sa intoarca paginile unei carti si sa apese pe clanta, sa foloseasca singur tacamurile pentru copii (desi nu intotdeauna pe atat de ingrijit pe cat ti-ai dori), sa soarba dintr-o cana si sa deseneze (mazgaleasca), uneori pe mobila sau pe tapiteria mobilei.

In acelasi timp, micutul invata conceptul de joaca inchipuita, astfel incat e posibil sa isi foloseasca jucariile in moduri noi si inventive: o jucarie impinsa devine un carucior de cumparaturi sau de copii; plastilina devine aluat de prajiturele; jucariile de tip forma devin cesti de ceai. Urmareste-ti micutul cum isi folosese imaginatia – si in acelasi timp, observa cum dexteritatea i se dezvolta prin joaca creativa.

Dezvoltarea intelectuala
Pe la aceasta varsta, micutul curios ar putea sa inceapa sa intrebe “Ce e aia?” in legatura cu aproape orice obiect pe care il vede. Dorinta de a invata numele obiectelor din jurul sau duce la o explozie de vocabular in perioada dintre 18 si 20 luni. Odata ce copiii intra in aceasta faza de uimitoare dezvoltare a vorbirii, este posibil ca acestia sa retina mai multe cuvinte noi pe zi.

Din moment ce procesul de invatare la aceasta varsta se bazeaza pe repetitie, micutii se delecteaza cu joaca pe degete, cantece simple si jocuri ce implica sunete si cuvinte traznite. Adesea ei repeta noile cuvinte sau expresii inainte de a adormi, sau in timp ce merg in masina, asa ca nu te mira daca auzi la nesfarsit refrenul dintr-un cantec preferat (sau cel putin versiunea copilului tau dupa cantec). Copiii capata un imens simt al puterii atunci cand invata noi cuvinte, mai ales cand isi dau seama ca pot folosi aceste cuvinte pentru a obtine ce vor!

Copilaria de ieri vs. copilaria de azi

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:48:18 +0000

Copilaria ar trebui sa reprezinte pentru fiecare om cea mai fericita perioada a vietii, cea mai pura si distractiva etapa din viata fiecaruia dintre noi…Insa ce facem cand ea isi pierde semnificatia sau cand ne maturizam mult prea devreme?
Spre exemplu, copilaria de azi este, fata de cea a noastra (de acum cativa zeci de ani), una agresiva (bombardata de media cu scene de sex, droguri, bataie), jocuri pe calculator si bineinteles, nelipsitul messenger.
Desi se spune ca omul trebuie sa evolueze mereu, totusi, in ziua de azi, totul s-a schimbat brusc.
Copilaria inocenta, fara griji, plina de joaca si voie buna, a fost inlocuita cu una “dura” si din ce in ce mai nesemnificativa pentru copiii din ziua de azi. Daca in urma cu 20-30 de ani ne bucuram de tot ce insemna o noua jucarie, o ciocolata chinezeasca, o portocala sau o banana (numai la zile mari, ca nu prea se gaseau), in ziua de azi copilasii le au la dispozitie si nu le pretuiesc la fel de mult.
Datorita faptului ca media ii bombardeaza pe cei mici cu multe filme despre sex, emisiuni in care limbajul lasa de multe ori de dorit, ei isi incep viata sexuala mult prea devreme (chiar de la 10 ani). Cu alte cuvinte, ei se lasa influentati de tot ceea ce se petrece in lumea “oamenilor mari” si nu stiu sa distinga ce e bine si ce e rau. De fapt valorile sunt lasate in urma.
Isi mai aduce aminte cineva cata fericire iti provoca o guma Turbo? Si cu cat entuziasm o desfaceai pe fiecare in parte, pentru a gasi surpriza din interior (inca o marca de masina super), si pe care o dadeai la schimb cu prietenii sau colegii de clasa! Ce vremuri…Nimic nu se compara cu jocurile pe care le practicam in fiecare recreatie (elasticul, leapsa, podul de piatra sau flori, fete sau baieti)…
In ziua de azi, copiii au evoluat o data cu tehnologia. De cand computerul a intrat in fiecare casa, ei si-au gasit alte preocupari “distractive”, cum ar fi counter strike sau alte jocuri de ultima generatie, care le-au luat locul celor inocente si pline de distractie la maxim, celor care lega prietenii pe viata.
Copilaria din ziua de azi desi este evoluata, duce la imbolnavirea copiilor, datorita faptului ca este ca un drog pentru ei, ii face introvertiti (legati de calculator si de messenger, in permanenta), iar de miscare sau sport au uitat complet.
Pana si fotbalul si desenele animate (Tom si Jerry, Sandy Bell) au fost inlocuite “cu vorbitul incontinuu, cu orele” pe mess. Trist, dar este adevarat!
Un alt semnal de alarma se ridica si asupra cititului! Copilasii din ziua de azi nu mai citesc la fel de mult ca cei de acum cativa zeci de ani. Daca ii intrebi, nu stiu cine e Cenusareasa, Frumoasa Adormita si nu au auzit niciodata de “Amintirile din Copilarie” ale lui Creanga! Motivul? Ei cred ca informatiile care se gasesc peste tot (documentarele tv. si cele care se gasesc pe net), sunt de ajuns pentru a-si imbogati cultura generala. Insa nu este adevarat! Cu cat ai mai multe informatii la dispozitie (fara sa citesti din cartile respective), cu atat nu stii ce informatii sa alegi si care, deseori nu sunt potrivite pentru tine.
Pentru a deveni un om cu valori trebuie sa citesti destul de multe carti, sa stii sa discerni ce e bine si ce e rau si ceea ce conteaza pentru tine cu adevarat in viata asta! Cu alte cuvinte formarea ta ca om se face din copilarie!
Desi copilaria de ieri nu era una foarte bogata (de informatii, alimente periculoase, dulciuri, mancare tip fast-food, jucarii din plin), aducea mult mai multa bucurie pe chipurile copilasilor, prin lucrurile simple care existau. Totul se pretuia altfel si masura avea o alta fatada pentru noi, cei care am trait intr-o copilarie inocenta!

Luna 17

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:45:28 +0000

Dezvoltarea fizica
Acum micutul tau se ridica si merge de cateva luni! Devine tot mai sigur pe propriile picioare si va cadea mai rar, va trece colturile mai lin, va fi in stare sa tina lucruri in mana in timp ce merge si va infrunta suprafetele accidentate cu mai mult succes.Copiii de varsta aceasta se distreaza mult urcandu-se pe mobila, pe scaunele, pe bare de catarat, pe scari, adica pe orice! Desi e important sa te asiguri ca micutul se catara in siguranta si sub supraveghere, e important sa ii oferi si suficiente ocazii sa exerseze.In lumea unui copilas, practica – si repetitia la nesfarsit – este cheia succesului. In lunile urmatoare, copilul tau va capata si alte abilitati complexe de miscare, precum saritul si alergatul. Cu fiecare salt inainte, puiul tau va capata mai multa putere, incredere si mobilitate.

Dezvoltarea intelectuala
In ultimii ani, cercetatorii au descoperit ca la nastere, creierul nu este dezvoltat in intregime, si ca acesta creste spectaculos in primii trei ani de viata. Cea mai simpla si cea mai eficienta cale de a sustine dezvoltarea creierului copilului tau, mai ales in primii ani, este sa satisfaci curiozitatea lui naturala si setea de cunoastere. Mergi cu el la plimbari, aratandu-i lucruri noi si interesante pe drum. Dezvolta-i imaginatia citindu-i carti, ascultand impreuna muzica, inventand povesti si desenand alaturi de el.Ofera-i un mediu familial sigur, o ambianta protectoare, si mentine la un nivel minim privitul la televizor (Academia Americana de Pediatrie descurajeaza privitul la televizor pentru copiii de pana la 2 ani, considerand ca nou-nascutii si copiii mici au nevoie de interactiune directa cu parintii si alte persoane afective, pentru ca abilitatile lor sociale, emotionale si cognitive sa infloreasca). Mai presus de orice, bucura-te de copilul tau, urmeaza-l si constientizeaza ca prin eforturile cele mai naturale, firesti, ii vei oferi un punct inteligent de plecare in viata.

Luna 16

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:43:09 +0000

Dezvoltare fizica
Mofturi, nazuri, si capricii! Obisnuintele lui privind mancarea se pot schimba. Poate sa-si intoarca nasucul de la mancarea altadata preferata, sa treaca prin faza in care mananca doar un singur fel sau doua.De fapt, majoritatea copiilor vor manca exact cata nevoie au pentru crestere si dezvoltare normala. Ceea ce parintii trebuie sa-si aminteasca este faptul ca “treaba” lor este sa asigure (sa serveasca) copilului lor o diversitate de alimente sanatoase la fiecare masa si sa nu isi forteze copii sa manance mai mult decat vor ei.

Dezvoltare intelectuala
Copilul tau deprinde capacitatea de a invata din ceea ce a vazut la altii. De pilda, daca ii arati cum sa manipuleze o jucarie noua, te poate surprinde facand acelasi lucru ceva mai tarziu in aceeasi zi sau saptamana respectiva.De asemenea, cand te vede gatind sau dand cu aspiratorul, stocheaza informatii in creier. Atunci cand isi ia jucariile, vase de bucatarie sau aspirator, si ii imita pe mama si tata, de fapt isi “flexeaza muschii” memoriei in crestere!

Cum tratam raul de miscare?

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:38:19 +0000

Ce este raul de miscare?
Greata si ameteala care apar la anumite persoane in timp ce calatoresc cu un vehicul provoaca cu certitudine disconfort – mai ales daca duc la varsaturi – dar nu reprezinta o boala grava. Simptomele raului de miscare dispar, de obicei, fie o data ce organismul vi s-a adaptat la modul de deplasare, fie la putin timp dupa sfarsitul calatoriei. Aproape 80% din populatie a suferit macar o data de rau de miscare.
Simptomele raului de miscare: transpiratii, ameteala, paloare si greata – uneori provocand varsaturi – in timp ce calatoriti cu masina, autobuzul, trenul, vaporul sau avionul.

Cauzele raului de miscare
Raul de miscare poate sa apara deoarece creierul primeste informatii contradictorii de la organele senzoriale: ochii pot sa nu detecteze miscarea in acelasi grad in care mecanismul echilibrului din urechea interna inregistreaza deplasarea vehiculului. Sistemul nervos central reactioneaza la acest fenomen stresant prin activarea centrului gretei din creier.

Tratamentul raului de miscare
Cea mai sigura metoda de a vindeca raul de miscare este interuperea activitatii care provoaca problema, dar aceasta nu este intotdeauna realizabila. Daca exista predispozitie pentru rau de miscare, pregatirile pentru orice calatorie trebuie sa cuprindasi masuri de a-l preveni sau mecanisme dea-i face fata.
Se pot recomanda tablete impotriva gretei, disponibile fara reteta in farmacii, cum este dimenhidrinatul, care contracareaza greata, reducand sensibilitatea nervilor din ureche care detecteaza miscarea. Pentru a fi eficiente, medicatiile orale impotriva gretei trebuie incepute cu un timp inainte de plecare (cu pana la o zi inainte).
Inainte de a pleca intr-o calatorie lunga, se pot prescrie scopolamina sub forma unui plasture cu eliberare progresiva, pentru a reduce spasmele musculare si contractiile care declanseaza voma. Purtat in spatele urechii, plasturele elibereaza scopolamina in sange timp de trei zile.

Multe tratamente alternative se bazeaza pe remedii similare pentru a preveni sau ameliora raul de miscare.

Remedii homeopate
Remediile homeopate se gasesc uneori in seturi care contin remedii pentru raul de miscare, ce pot fi luate, conform indicatiilor, inaintea si in timpul unei calatorii: Cocculus, Petroleum, Ipeca sau Nux vomica inainte sau in timpul calatoriei, pentru usurarea gretei.
Exista mai multe strategii care se pot utiliza pentru a micsora vulnerabilitatea la raul de miscare: expunerea cat mai indelungata la aer curat, tinerea capului cat se poate de nemiscat, inchiderea ochilor si concentrarea asupra orizontului sau altui obiect nemiscat si plasarea acolo unde miscarea se simte cel mai putin – pe scaunul din fata al masinii, la mijlocul unui vas sau intr-o cabina din fata vaporului sau deasupra aripii in avion, nu se recomanda citirea in timpul miscarii, mese usoare cu alimente fainoase, cu grasimi reduse si evitarea alimentelor cu gust sau miros puternic; de asemenea, fumatul poate intensifica greata; daca se instaleaza greata, se recomanda masline sau lamaie, alimente ce usuca gura si contribuie la diminuarea gretei, biscuitii cu bicarbonat pot absorbi excesul de saliva si de acid din stomac; se poate, totodata folosi o orice bautura carbogazoasa .

Imbracaminte pentru copii (1-3 ani)

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:35:41 +0000

Odata ce copilul a invatat sa mearga, poti adauga pe lista si incaltamintea pentru copii. Cand se apropie de varsta invatatului la olita, vei avea nevoie si de lenjerie intima.
Tinute de zi: Piesele separate, bluze si pantaloni, in loc de salopeta, sunt mai potrivite pentru un copil care a invatat sa mearga si invata sa foloseasca olita/toaleta. Vei observa ca pe masura ce copilul creste, va trebui sa inlocuiesti bluzele mai des. Cand vei face tranzitia de la scutece la chiloti, vei observa ca pantalonii care pareau stramti peste scutece sunt, de fapt, buni sau chiar largi.
Atat rochitele, cat si pantalonii simpli, fara inchizatoare, sunt mai practici in perioada invatatului la olita si incurajeaza copilul sa fie mai independent. Evitat salopetele cu fermoar la spate in aceasta etapa, pentru ca folosirea lor poate fi frustranta atat pentru tine, cat si pentru copil.
Atunci cand copilul invata sa se imbrace singur, opteaza pentru haine care sunt usor de manevrat pentru el. Marimile variaza de la producator la producator, deci marimea trecuta pe eticheta nu este intotdeauna folositoare.
Jachete si tinute de iarna: O jacheta cu gluga ce poate fi spalata la masina este cea mai practica. Cele cu nasturi mari sunt ideale, pentru ca la un moment dat copilul va invata sa se imbrace singur. Jachetele nu trebuie sa fie atat de groase incat copilul sa nu se poata misca in ele. De fapt, este mai comfortabil daca ii dai mai multe haine mai subtiri una peste alta.
Pentru copiii foarte mici, alege manusi intregi, fara degete; sunt mai calduroase decat cele obisnuite. Copiii mai marisori prefera manusile cu degete, pentru ca le ofera mobilitate. Manusile legate intre ele sunt de preferat pentru ca cei mici sa nu le piarda. Lenjeria intima: Lenjeria intima din bumbac este cea mai buna pentru ca lasa pielea sa respire, pe cand cea din material sintetic nu. Maiourile sunt necesare doar daca te afli intr-o zona cu climat rece sau ai o locuinta racoroasa.
Sosete si pantofi: Nu este nevoie sa cumperi incaltaminte inainte ca bebelusul sa fi invatat sa mearga. De fapt, bebelusilor le este mai bine desculti, pentru ca au talpile foarte sensibile. In plus, piciorusele sunt in mod natural “nealunecoase.”
Cand copilul incepe sa mearga, pantofii lejeri, din piele sunt recomandati, pentru ca nu se impiedica atat de usor cu ei. Daca totusi copilul are o problema cu transpiratia picioarelor, retine ca materialele din piele sunt cele mai indicate pentru ca lasa pielea sa respire.
Atunci cand probezi incaltamintea pentru copii, distanta dintre degetul mare si varful pantofului trebuie sa fie de aproximativ un centimetru. Verifica asta atunci cand copilul sta in picioare. In partea din spate, pantoful trebuie sa fie fix.
Cauta pantofi cu talpa nealunecoasa. Incaltamintea cu scai sau catarama este mult mai usor de manevrat pentru copii, decat cea cu sireturi.
Odata ce copilul a invatat sa mearga, va trebui sa cumperi pantofi noi circa la 4-6 luni, un proces costisitor, indiferent cat cheltuiesti pe o pereche.
Trebuie sa fii atenta si la sosete, pentru ca o soseta stramta este la fel de rea ca un pantof mic. Pentru a absorbi umezeala, alege sosete din bumbac. Daca vei cumpara perechi de sosete identice, din acelasi material si de aceeasi culoare, va fi mai usor sa le aranjezi dupa spalare.
Colantii sunt o optiune pentru fetite. Cei din bumbac sunt mai caldurosi, mai grosi si se rup mai greu, spre deosebire de cei din naylon.
Cea mai mare provocare in ceea ce priveste alegerea hainelor, este gasirea unora care sunt lejere, comode, dar si potrivite ca marime unui copil aflat in continua crestere.
Daca vei urma sfaturile noastre, copilul tau se va bucura de o garderoba functionala in orice sezon.

Cand sa il pregatesti pe cel mic pentru olita

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:33:58 +0000

Pregatirea pentru olita poate fi facuta intr-un mod natural, usor si calm. Primul pas este sa cunosti cu ce te confrunti si sa intelegi ca pentru acest proces va trebui sa ai rabdare pana cel mic sa obisnuieste.
Varsta perfecta pentru a incepe pregatirea pentru olita este diferita in functie de fiecare copil.
Varsta potrivita pentru ca copilul sa stea pe olita poate fi intre 18 si 32 de luni, iar pregatirea pentru acest lucru poate incepe din jurul varstei de 10 luni.
Nu trebuie sa il fortezi sa foloseasca olita. Indiferent de varsta la care se incepe pregatirea, majoritatea copiilor devin capabili fizic sa stea singuri pe olita singuri intre doi ani si jumatate si patru ani.
Procesul in care cel mic se obisnuieste cu olita dureaza de obicei intre 3 si 12 luni, din momentul in care incepi pregatirea si pana cand copilul va utiliza independent olita. Cu cat copilul este mai interesat cu atat procesul se va finaliza mai repede.
Varsta la care copilul poate sa utilizeze independent olita, nu are nici o legatura cu inteligenta sau cu alte abilitati.
Disponibilitatea unui parinte pentru pregatire este la fel de importanta ca si disponibilitatea copilului de a invata.
Pregatirea pentru olita nu trebuie sa fie costisitoare. O olita, o duzina de perechi de pantaloni, o atitudine placuta si relaxata sunt lucrurile de care ai nevoie. Orice altceva e optional.
Majoritatea copiilor mici urineaza intre patru si opt ori pe zi, la fiecare doua ore de obicei.
Majoritatea copiilor mici au scaun o data sau de doua ori pe zi, unii pot avea si trei iar altii pot avea pauze de doua sau trei zile intre. In general, fiecare copil are un model regulat.
Mai mult de 80% din copii experimenteaza esecul la inceput, nu uita insa ca pentru copii aceste “esecuri” reprezinta drumul spre perfectionare.

Cum sa te manifesti cand copilul invata sa faca la olita

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:32:19 +0000

Folosirea olitei constituie un moment important in dezvoltarea copilului. Unii parinti sunt entuziasmati de acesta realizare a micutului lor, altii sunt mai rezervati.
In timp ce unii experti sunt de parere ca ar trebui sa fii foarte fericita si sa ii transmiti clar acest lucru copilului in etapa in care acesta invata sa faca la olita, altii spun ca ar trebui sa eviti sa iti manifesti prea mult entuziasmul sau satisfactia si tot ce ar trebui sa faci ar fi sa ii spui ca esti mandra de el.
Raspunsul corect difera in functie de relatia parinte-copil.
Unii parintii sunt prin natura lor entuziasti, indiferent daca vorbim despre primii pasi, construirea unui turn din piese lego sau a face singur pipi in olita.
Altii insa, sunt mai rezervati. Si copiii sunt diferiti.
Unii tanjesc dupa atentie si ar face orice sa se simta ca mama si tata ii apreciaza.
Altii sunt usor de impresionat si prefera sa fii mai subtila cand vine vorba despre aprecieri.
Chiar si doi copii care fac parte din aceiasi familie vor raspunde diferit.
Probabil cel mai bun sfat pe care ti-l putem da este sa faci ceea ce simti de cuviinta si ce observi ca il ajuta pe copilul tau sa persevereze.
Cel mai important e ca micutul tau sa stie ca esti alaturi de el si ca il sprijini in eforturile si progresele pe care le face.
Nu uita sa ai rabdare. Intregul proces de invatare va necesita ceva timp.
E posibil sa nu te simti foarte confortabil sa il lasi sa aiba grija singur de acest aspect pentru timp indelungat.
Cel mai bun lucru care il poti face este sa te relaxezi, sa ai rabdare si sa te bucuri de fiecare moment petrecut alaturi de copilul tau.

Trecerea de la patut la pat

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:29:45 +0000

Odata cu cresterea copilului, se impune si schimbarea locului de dormit. Trecerea la un pat obisnuit se poate dovedi a fi dificila pentru unii copii.
Pentru copii este un moment entuziasmant cand scapa de patutul cu gratii si dorm, pentru prima oara, intr-un pat obisnuit.
Dar odata ce descopera ca e liber sa se dea jos din pat oricand, s-ar putea sa-l gasesti alergand pe hol sau cautand cine stie ce, prin bucatarie.
In aceasta perioada, multi parinti nu mai pot dormi bine.
Ce trebuie sa faca parintii, in asemenea cazuri?
In primul rand, nu renunta la patut pana aproape de varsta de trei ani.
Cand gratiile dispar, copiilor le e greu sa inteleaga care sunt limitele.
Odata ce l-ai mutat intr-un pat obisnuit, pastreaza aceeasi rutina ca inainte. Cand parasesti camera, dupa ce l-ai invelit si i-ai spus noapte buna, copilul ar trebui sa fie inca treaz.
Daca se ridica din pat, condu-l inapoi in camera si aminteste-i ca trebuie sa ramana acolo si sa se culce. Daca te asculta si se baga inapoi sub plapuma, lauda-l spunandu-i ca e ascultator si arata-i ca esti multumita de comportamentul lui, apoi iesi din camera.
S-ar putea sa fii nevoita sa faci asta de mai multe ori, pana se plictiseste sa se tot ridice din pat.
Exista doua mari greseli, pe care nu trebuie sa le faci atunci cand copilul tau face trecerea de la patut la patul obisnuit.
In primul rand, nu e voie sa modifici ruitna de somn. Concret, trebuie sa procedezi la fel ca inainte, adica sa pleci din camera inainte ca el sa adoarma.
In al doilea rand, nu trebuie sa cedezi si sa il lasi sa doarma in pat cu tine sau cu alti membri ai familiei. Daca cedezi, te vei confrunta cu aceeasi problema, seara de seara, mereu.
Unii copii se vor acomoda mai repede iar altii mai greu, important este sa stii cum sa gestionezi aceasta problema.

De la scutece la olita. Invata copilul sa stea pe olita

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:27:10 +0000

Trecerea de la scutece la olita este un pas deosebit de important in viata unui copil. E un proces care nu trebuie grabit sau fortat, ci tratat cu multa rabdare si perseverenta.
Daca micutul tau a implinit un an sau se apropie de aceasta varsta, poti incepe sa ii faci cunostinta cu olita.
Poti face gesturi simple, care vor pune baza educatiei copilului tau si il vor obisnui cu ideea ca trebuie sa renunte la scutec.
- In timp ce ii schimbi scutecul, povesteste-i copilului ce faci, astfel incat sa ajunga sa inteleaga ce inseamna toaleta si functiile biologice.
Foloseste cuvinte ca „pipi”, „treaba mica” sau „treaba mare”.
Explica-i notiuni precum: umed, uscat, a te sterge, a te spala.
Daca nu te deranjeaza o astfel de metoda, du copilul cu tine cand mergi la baie si explica-i cum se foloseste toaleta. Spune-i ca atunci cand va fi mai mare, va face treaba mica si treaba mare in toaleta, in loc de scutec. Daca vrea, lasa-l sa traga apa.
Explica-i copilului tau de ce i se umezeste scutecul sau ce se intampla cand face treaba mare.
Pune copilul sa faca tot felul de lucruri simple, sa aduca o jucarie din cealalta camera sau sa puna lingura in sertar.
Incurajeaza-ti copilul sa se descurce singur, sa-si puna ciorapii, sa-si ridice singur pantalonii, sa duca o cana in chiuveta sau sa-ti aduca o carte. Stai cu copilul tau si citeste-i, in fiecare zi.
Obisnuieste copilul cu olita
Cumpara o olita si cateva perechi de pantaloni mai largi, cu elastic, pe care copilul ii va putea da jos cu usurinta, dar si scutece in care sa simta umezeala si pe care sa si le poata da jos singur.
Pune olita in baie si spune-i copilului de ce ai pus-o acolo.
Pune-ti copilul sa se „antreneze”, stand pe olita chiar daca nu il scapa.
Prima etapa in folosirea olitei
Imbraca-ti copilul in pantalonii sau in scutecele pe care le-ai cumparat.
Respecta rutina, pune copilul sa stea pe olita dimineata, dupa ce se trezeste, dupa masa, inainte sa urci in masina si inainte de culcare.
Pentru copii rutina este foarte importanta in procesul de acomodarea.
Daca bebelusul tau da semne ca ar vrea sa mearga la toaleta, spune-i (nu intreba): „Hai sa mergem la olita.”
Atat baietii, cat si fetele, invata stand pe olita.
Copilul trebuie sa fie relaxat inainte sa mearga la toaleta: citeste-i o poezie, povesteste-i ceva sau canta-i.
Fa astfel incat spalatul mainilor sa devina o activitate distractiva. Pune un scaunel langa chiuveta, ca sa ajunga la ea. Cumpara sapun colorat.
Lauda-ti copilul cand merge la olita.
Nu te enerva cand se intampla accidente si nu-l certa.
Foloseste scutece pe timpul noptii.
Cand mergeti cu masina, pune o patura pe bancheta si nu uita sa-ti imbraci copilul in scutece pe care le poate da jos singur.
Cand nu sunteti acasa, du-l la toaleta din restaurant, acasa la bunici sau prin alte locuri pe unde umbli.
Ai rabdare. Dureaza intre 3 si 12 luni pana copilul va invata sa mearga singur la baie.
Daca micutul devine agitat, isteric sau incepe sa planga atunci cand incerci sa-l inveti sa foloseasca olita, sau daca te enervezi chiar tu, mai bine opreste-te. Incearca o alta abordare, peste o luna sau doua. Unii copii invata mai repede, altii mai greu. Totul e sa ai rabdare.

Cum apar cariile la copii

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:24:03 +0000

Datorita bacteriilor din gurita copilului pot aparea cariile dentare. Periatul sau stersul dintilor bebelusului reduce riscul aparitiei acestora.
Majoritatea cariilor la bebelusi si copilasii mici apar intr-unul din urmatoarele trei locuri:
- Intre dinti;
- Pe suprafata de mestecare a molarilor;
- La marginea gingiei in partea posterioara a dintilor din fata (incisivii).
Cand cariile incep sa se dezvolte, arata ca o linie alba, ca de creta.
Aceasta linie alba reprezinta o carie timpurie.
Este o mixtura de placa, bacterii si zaharuri care vor ataca suprafata dintelui.
Daca este lasata netratata, aceasta placa devine mai intai maronie si apoi neagra. Acesta este punctul de la care nu mai exista intoarcere, odata ajunsa caria acolo, vei avea de a face cu proceduri dentare majore.
In mod frecvent, se vede linia alba de culoarea cretei in guritele copilasilor in al doilea an de viata.
Incepe sa periezi dintii bebelusului de indata ce acestia incep sa apara. Astfel, distrugi placa bacteriana si reduci riscul infectiilor.
Amestecul de zaharuri care se depune pe suprafata dintilor care nu sunt curatati perioade mai indelungate de timp ofera conditiile optime pentru aparitia cariilor.
Ce pot face doctorii
Cauza bacteriana pentru deteriorarea dintilor este Streptococcus mutans, o ruda indepartata a streptococului din gat. Bacteriile orale ale adultilor sunt mult mai agresive decat cele ale copiilor.
De aceea, parintii nu ar trebui niciodata sa introduca in gura lor suzeta bebelusilor sau sa foloseasca peria de dinti pentru bebelusi. Insa, poti sa iti saruti copilasul de cat mai multe ori, cu siguranta aceasta va avea mult mai multe beneficii decat riscuri.
Doctorul sau dentistul iti poate recomanda suplimente cu fluoruri pentru anumite situatii.
Cu toate acestea, prea multe fluoruri sunt daunatoare, pot fi chiar otravitoare pentru copilul tau. Asadar, pana cand copilul tau poate scuipa, dupa perierea dintilor pasta de dinti (de obicei intre patru si sase ani), ar trebui sa folosesti o pasta pentru dinti si gingii care sa nu contina fluoruri.
Se recomanda sa faci prima vizita la dentist cand copilul implineste un an. Unii dentisti de familie recomanda sa astepti pana la varsta de trei ani (sau chiar mai mult).
Chiar si unii parinti increzatori in fortele proprii isi fac griji in legatura cu sanatatea si bunastarea copilului lor, din cand in cand. Daca ai vreodata vreo ingrijorare sau intrebare in legatura cu sanatatea copilului, nu intarzia sa faci o vizita medicului pediatru.

Ce nu trebuie sa ii spui copilului tau

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:22:10 +0000

Multi parintii folosesc la manie anumite fraze pe care mai tarziu le regreta. Incearca sa te controlezi deoarece tot ceea ce ii spui are impact asupra dezvoltarii lui.
Nu obliga copilul sa faca lucruri care nu ii fac placere, doar pentru ca tu consideri ca ai dreptate. Desi copiii sunt adesea timizi, aceasta nu e o regula generala, uneori timiditatea la copii putand fi confundata cu un refuz.
Iata situatii posibile cand refuz copiilor trebuie inteles:
“Da-i matusii un pupic”
Tu ai fi dragastoasa cu cineva doar pentru ca asa ti s-a spus? Nici copiii nu sunt diferiti si dintr-o multime de motive este indicat sa respecti spatiul personal al copilului.
Fortandu-ti copilul sa imbratiseze, sa pupe sau sa fie afectuos cu cineva nu faci decat sa-i transmiti ca el nu are niciun control.
Pentru copii este bine sa stie ca pot refuza atentia fizica nedorita, inca de mici, astfel incat atunci cand sunt mari sa stie cum sa se descurce in diverse situatii.
“Calmeaza-te” Daca copilul intra in hiperventilatie sau nu sta linistit la medic, aceasta fraza poate fi de folos. Dar pentru emotiile obisnuite, chiar si pentru cele exprimate in mod dramatic, “calmeaza-te” ar putea insemna “Nu conteaza ce simti.”
Stapaneste-ti frustrarea legata de aerele teatrale ale copilului si spune-i simplu “Esti suparat/trist/frustrat, hai sa rezolvam problema.”
Nu vrei sa-ti faci copilul sa creada ca a-ti exprima emotiile este un lucru rau, fiindca alternativa, un copil care isi exprima putin sau deloc sentimentele nu este mai usor de suportat.
“Cand am dreptate, am dreptate iar cand gresesc, tot eu am dreptate”
Este in regula pentru copii sa stie ca nu esti perfecta. De fapt, ei chiar stiu deja lucrul asta. Expertii sunt de acord ca este mai bine ca parintii sa-si recunoasca greselile decat sa le ascunda fata de copii.
Cand spui, “Nu trebuia sa fac asta”, copilul tau va stii cu siguranta ca sentimentele lui conteaza pentru cei mai importanti oameni din viata lui.
Pe langa asta, sigur nu vrei sa-ti incurajezi copiii sa insiste ca au intotdeauna dreptate, pentru ca asa cum zice proverbul, nimeni nu e perfect.
“Nu e voie sa spui asta”
Mama s-a rusinat teribil cand intr-o zi la alimentara, sora mea a vazut o femeie cu parul valvoi si a strigat mirata “Uite vrajitoarea.” Privind in urma, pot spune ca sora mea nu a fost obraznica, era pur si simplu un copil.
Fie ca este vorba de diferente rasiale, etnice, de orientare sexuala, fizice sau care tin de aspect, astfel de experiente sunt perfecte pentru a le vorbi copiilor despre diversitate.
Nu pune capat conversatiei, ci incurajeaza dialogul deschis. Cat despre comentariile nepotrivite, acesta este un lucru despre care trebuie sa discuti cu copilasul tau, dar nu-i spune sa taca, pentru ca un copil care este invatat sa taca poate avea mai tarziu probleme emotionale si mentale.
“Lasa-ma sa te ajut”
Poate fi dureros sa vezi un copil frustrat. Dar uneori nu este bine sa-ti imbraci haina de supererou. Cu cat copiii depasesc mai multe incercari, cu atat se simt mai mandri.
Nu faci decat sa-i provoci copilului esecuri daca il cocolosesti si faci problemele sa dispara ca prin minune. Singura modalitate de a depasi greutatile este sa le infrunti direct.
“Nu ma fa sa ma intorc din drum”
Nu exista nimic mai rau decat o calatorie cu masina in compania unui copil neastamparat (sau a doi, trei). Dar aceasta amenintare invechita este doar atat, o amenintare si nimic mai mult.
Cand ajungi in faza asta ai pierdut deja controlul, chiar daca te afli pe scaunul soferului. Daca vrei sa te intorci acasa, fa-o, dar nu le oferi copiilor capacitatea de a lua decizia in locul tau.

Cum tratam durerea gingivala la bebelusi?

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:19:17 +0000

Primul dintisor micut si alb, aparut dupa indelungi chinuri, reprezinta o alta etapa in dezvoltarea bebelusului. Aparitia dintisorilor poate cauza un mare disconfort celui mic, in timp ce isi croiesc drum prin gingia inrosita si dureroasa. Intervalul dintre luna a patra si a sasea reprezinta momentul in care dintisorii de lapte incep sa “rasara” din gingie.
Dintii de lapte nu apar insa mereu in acest interval. De aceea, nu trebuie sa va ingrijorati daca trec patru-cinci luni si aparitia dintisorilor la bebelusi se lasa asteptata. La unii bebelusi primii dintisori apar mai devreme de patru luni, iar la altii chiar mai tarziu de sase luni. Trebuie sa tineti minte ca aparitia dintisorilor copiilor este determinata de ADN si nu este un semn al sanatatii dintilor sau a copilului.
In ce ordine apar dintisorii
Incisivii apar primii pe mijlocul maxilarului inferior, urmati indeaproape de perechea de incisivi de pe maxilarul superior. Molarii apar pana la sfarsitul celui de-al doilea an, astfel ca pana la varsta de doi ani si jumatate, copilul va avea toti cei 20 de dintisori. Nu veti apuca sa va bucurati prea mult de dantura stralucitoare a bebelusului voastru, deoarece acesti dinti, cunoscuti sub denumirea de “dinti de lapte”, vor incepe sa cada.
Dintii de lapte incep sa cada atunci cand copilul are in jur de sase ani, moment in care reincepe procesul de aparitie a dintilor, acestia din urma fiind insa definitivi. Printre semnele care ne avertizeaza cu privire la aparitia dintisorilor se numara sensibilizarea si inrosirea gingiilor, aparitia salivatiei in exces si starea de disconfort cauzata de gingii, care duce la necesitatea frecarii acestora. Un alt aspect specific momentului aparitiei dintisorilor de lapte este plansul continuu, incapacitatea de a dormi si refuzarea hranei.
Iritabilitatea si febra, semne ale aparitiei dintisorilor
Dintisorii de lapte duc la aparitia unei stari de iritabilitate a bebelusului. Durerea este mai mare cand apar primii dintisori si molarii, deoarece acestia din urma au dimensiuni mai mari. In unele cazuri, dupa aparitia primului dintisor, bebelusul se obisnuieste cu senzatia de disconfort, insa fiecare copil reactioneaza altfel in aceste situatii. Febra este un alt simptom pe care desi doctorii ezita sa il asocieze cu aparitia dintilor de lapte, parintii il sesizeaza la micuti atunci cand apar primii dintisori. In cazul in care copilul are febra, iar aceasta persista doua zile, cel mai bun lucru este sa anuntati medicul. Frecarea obrajilor si atingerea urechilor sunt alte semne care ne sugereaza faptul ca micutului ii apar dintii de lapte. Acest lucru se explica prin faptul ca durerea gingivala se poate rasfrange si asupra urechilor si a obrajilor, in special atunci cand molarii incep sa apara. Trebuie sa tineti cont si de faptul ca in unele cazuri atingerea repetata a urechilor reprezinta un semn al existentei unei infectii in aceasta zona.

Cum alinam stare de disconfort
Durerea de gingii la bebelusi poate fi alinata prin frecarea gingiile sensibile cu geluri speciale. De asemenea, lasati bebelusul sa-si maseze gingiile muscand din jucariile special create pentru acest moment, jucarii pentru dentitie realizate dintr-un material sterilizat , racite la frigider. Puteti apela si la fructe si legume proaspete pe care micutul sa le roada. Dati-i felii de castravete sau de morcov, sau o bucata de fruct pentru a le roade. Daca starea de disconfort persista, apelati numai sub indrumarea medicului specialist la tratamente pentru alinarea durerii.

Importanta calciului la copii

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:17:31 +0000

Calciul este mineralul prezent in cea mai mare cantitate in corpul unui copil. Alimentatia bogata in calciu este esentiala pentru dezvoltarea sanatoasa a oaselor copilului. Este si o buna metoda pentru a preveni aparitia osteoporozei la adulti. Copiii cu varsta intre 1-3 ani au nevoie ca organismul lor sa asimileze zilnic circa 500 mg de calciu (echivalentul a 2 pahare de lapte). Prescolarii si scolarii trebuie sa asimileze 800 mg de calciu zilnic (aproximativ 3 pahare de lapte). Adolescentilor le este indicata asimilarea a 1300 de mg calciu, mai ales la pubertate.
Copiii care beau lapte zilnic asimileaza mult mai usor necesarul de calciu recomandat pentru organism. Cei care nu beau lapte sau carora nu le place acest produs ar putea avea unele dificultati in obtinerea necesarului de calciu de care organismul are nevoie, insa aceasta problema poate fi rezolvata printr-o alimentatie adecvata.

Specialistii recomanda verificarea etichetelor produselor alimentare si alegerea celor care contin calciu in proportie de peste 20%. Puteti gasi mari diferente in continutul de calciu din alimente chiar si printre marcile diferite ale acelorasi produse cum ar fi branza, sucul si painea.
Iata cateva alimente cu un continut ridicat de calciu: iaurt, lapte, branza (inclusiv mozzarella), milk-shake-uri sau lichior de oua.
Copiii care sunt alergici la consumul de lapte pot apela la alte produse care contin calciu, mai precis: carne de somon, sardine, fasole alba, broccoli, spanac, mazare, varza de bruxelles, seminte de susan sau migdale.

Importanta mineralelor si vitaminelor pentru gravide

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:10:44 +0000

Aproximativ 20 – 30% din femeile gravide au un deficit de vitamine si minerale. Fara administrarea suplimentelor alimentare pe perioada sarcinii, unei gravide i-ar lipsi din organism cel putin o vitamina.
Pentru a putea ramane insarcinata, o femeie are nevoie de un echilibru hormonal similar cu cel al barbatilor, dar si de multe vitamine si minerale. Acestea sunt necesare si pentru buna evolutie a sarcinii.
Alimentele integrale maximizeaza aportul de substante nutritive din organism. Produsele integrale sunt cele care se gasesc in stare naturala. Cerealele sau bomboanele nu sunt alimente integrale deoarece ele trec printr-un proces de prelucrare a ingredientelor. Fructele, legumele proaspete, fasolea, nucile, semintele, ouale pot fi considerate alimente integrale. Este important sa va asigurati ca alegeti alimente cu un continut bogat de vitamine si minerale.
Reaprovizionarea cu vitaminele B trebuie sa se realizeze tot timpul deoarece acestea sunt solubile si se elimina prin procesul de urinare. Vitaminele B6 si B12 sunt importante pentru fertilitate si procesul hormonal. Cerealele integrale, inlocuitorii de carne pe baza de soia, carnea de pui si de curcan, ouale, spanacul sunt surse importante de vitamina B6. Vitamina B12 se gaseste in alimente precum carnea de oaie, scoici, midii, soia sau somon.
Acidul folic, alaturi de vitamina B12, este esential pentru producerea materialului genetic. Organismul nu poate stoca acid folic, de aceea el trebuie sa fie completat in mod regulat. Acid folic se gaseste in morcovi, avocado, ficat, galbenus de ou, pepene, drojdie.
Zincul este esential pentru diviziunea celulelor, pentru fertilitate dar si pentru evolutia buna a sarcinii. Zincul se gaseste in ovaz, secara, migdale, seminte de dovleac si mazare.
Vitamina E are rol antioxidant. Daca va planificati o sarcina este important sa consumati alimente bogate in aceasta vitamina. Ea se gaseste in seminte de floarea-soarelui, orez brun, oua, lapte, boabe de soia sau cartofi dulci.
Vitamina C este un antioxidant care joaca un rol important in productia de sperma si in ovulatie. Vitamina C este esentiala pentru functionarea normala a corpului pe timpul sarcinii. Surse excelente de vitamina C sunt coacazele negre, ardeiul rosu crud, citricele, capsunile, broccoli, varza de Bruxelles.
Fierul este esential pentru productia globulelor rosii din organism. Organismul poate pierde fier prin menstruatie, sarcina, nastere sau pierderea de sange. Legumele cu frunze verzi, fasolea, crustaceele, carnea rosie, carnea de pasare sunt surse bune de fier.
Vitamina A este un antioxidant esential pentru momentul conceptiei pentru ca ajuta la dezvoltarea embrionului pe timpul sarcinii. Surse naturale de vitamina A sunt morcovii, rosiile, varza, spanacul. Cantitatile mari de vitamina A pot fi toxice pentru fat.
Acizii grasi esentiali contribuie la productia de hormoni. Acestia pot preveni formarea cheagurilor de sange care apar la femeile ce au suferit avorturi recurente pe perioada sarcinii.
Proteinele, mineralele si acizii grasi esentiali se gasesc mai ales in nuci si seminte. Acizii grasi Omega 3 sunt importanti pentru dezvoltarea creierului si sistemului nervos al bebelusului dar si pentru sanatatea dumneavoastra in timpul sarcinii.

Sucurile acidulate – pericol pentru sanatate

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:07:24 +0000

Sucurile acidulate – majoritatea dintre noi consumam aceste produse desi in mare parte stim cat sunt de nocive pentru organismul nostru. Insa cei mai expusi riscurilor aparitiei in urma consumului acestor produse sunt copiii.
Cred ca majoritatea dintre dumneavostra ati citit sau ati aflat din diferite surse de informare despre riscurile pe care le reprezinta consumul de carbogazoase, nu sunt bune pentru sanatate, ne distrug dintii, daca le consumam în exces aduc un surplus de kilograme, de asemenea afecteaza oasele, ducând chiar la aparitia osteoporozei.
Desi traim in Romania si nivelul de trai din pacate este scazut, sucurile acidulate sunt accesibile oricui, dar SANATATEA este mai importanta.
Maladiile hepatice sant asociate de obicei cu abuzul de alcool, dar acest studiu a relevat faptul ca si bauturile nealcoolice cu un continut ridicat de zahar pot sa cauzeze declansarea maladiei cunoscute sub numele de steatoza hepatica, facîndu-le si mai periculoase decat abuzul de alcool.
Cercetatorii israelieni au descoperit faptul ca persoanele care beau în fiecare zi un litru de bauturi gazoase sau de sucuri din fructe sînt de cinci ori mai predispuse la steatoza hepatica. Aceiasi cercetatori au dezvaluit faptul ca si doua pahare de bauturi gazoase precum Coca Cola sînt suficiente pentru a creste riscul unor afectiuni hepatice, diabet sau maladii cardiace.
Medicul Nimer Assy, coordonatorul acestui studiu, a explicat faptul ca ingredientul din sucurile carbogazoase dulci si din cele de fructe care cauzeaza aceasta maladie este un zahar prezent în fructe, denumit fructoza, care este foarte usor absorbit de ficat. Fructoza nu afecteaza productia de insulina si se depune direct în ficat, unde este transformata în grasime. Ea creste riscul de aparitie a steatozei hepatice, care duce la rîndul ei la ciroza, iar aceasta declanseaza cancerul hepatic, a explicat specialistul israelian. Medicii israelieni recomanda ca parintii sa limiteze cantitatile de sucuri dulci pe care copiii lor le consuma, la cel mult un pahar pe zi. Ei sustin, totodata, ca parintii ar trebui sa înlocuiasca aceste bauturi din dieta copiilor lor cu o sticla de apa. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele oferite de fructe si de legume, medicii recomanda ca acestea sa fie consumate naturale, deoarece ele contin anumite fibre care împiedica fructoza sa fie absorbita de ficat.

Alocatia pentru sustinerea familiei

danu — Sat, 11 Dec 2010 23:18:14 +0000

Incepand cu data de 1 ianuarie 2011, familiile care au un venit mai mic de 370 lei / persoana vor putea sa beneficieze de un ajutor sub forma unei alocatii suplimentare. Aceasta lege prividn alocatia pentru sustinerea familiei a fost adoptat de Senat in cursul zilei de luni.

Legea privind alocatia pentru sustinerea familiei promoveaza asistenta si spijin pentru familiile cu venituri mici.
Ea a fost adoptata tacit de Senat, desi Comisia pentru Munca, Familie si Proiectie Sociala a dat avizul negativ.

Prezenta lege prevede ca alocatia sa fie acordata familiilor cu doi parinti, cat si familiilor monoparentale. De asemenea, vor fi considerati ca facand parte din familie si copiii adoptati, incredintati in vederea adoptiei sau aflati in plasament familial, inclusiv la asistentul maternal profesionist ori pentru care s-a instituit tutela.

Astfel, in cazul familiei cu doi parinti, al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 200 lei, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 30 lei pentru familia cu un copil;
b) 60 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 90 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 120 lei pentru familia cu 4 copii si mai multi.

In cazul in care venitul familiei cu doi parinti se situeaza intre 201 si 370 de lei, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 25 lei pentru familia cu un copil;
b) 50 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 75 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 100 lei pentru familia cu 4 copii si mai multi.

Totodata, pentru familia monoparentala, al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 200 lei, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 50 lei pentru familia cu un copil;
b) 100 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 150 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 200 lei pentru familia cu 4 copii si mai multi.

In acelasi timp, daca venitul familiilor monoparentale este cuprins intre 201 lei si 370 lei, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
e) 45 lei pentru familia cu un copil;
f) 90 lei pentru familia cu 2 copii;
g) 135 lei pentru familia cu 3 copii;
h) 180 lei pentru familia cu 4 copii si mai multi.

Parintii, copiii si temele

danu — Sat, 11 Dec 2010 23:14:07 +0000

Copiii care acorda o atentie marita temelor se descurca mai bine la scoala, iar meritele lor sporesc pe masura ce avanseaza in varsta si trec de la scoala generala spre liceu, de la liceu la facultate, de la facultate la master si lista poate continua.
Se stie ca indeplinirea unei responsabilitati precum scrierea temelor il ajuta pe copil sa-si dezvolte obiceiuri si atitudini comportamentale pozitive.
Datorita temelor, parintii descopera multe lucruri legate de educatia copilului.
Parintii ar trebui sa il incurajeze pe acesta sa renunte la orele libere petrecute in fata televizorului sau a calculatorului in favoarea cartilor.
Temele – o preocupare a intregii familii
Tema reprezinta o oportunitate pentru elev de a cunoaste cat mai multe lucruri noi, dar si pentru parinte, care are ocazia de a se implica activ in educatia copilului.
Interesul parintelui fata de teme il determina pe copil sa se ocupe mai mult de lectii si sa-si insuseasca informatiile care-i sunt predate.
De multe ori sarcina parintelui de a-si ajuta copilul la teme nu este deloc usoara.
Iata o lista cu problemele cu care se confrunta un parinte dornic sa-si ajute copilul la teme:
Cand sa-l pun sa-si faca temele? In fiecare seara se dau adevarate batalii pentru a-l convinge sa inchida televizorul si sa se apuce de teme.
De ce copilul meu are o tema atat de mica? De ce fratele lui trebuia sa se apuce cum venea de la scoala de teme pentru a fi sigur ca le termina la timp?
Cand ar trebui sa-mi pun copilul sa-si faca temele? Ia lectii de pian, canta in corul scolii, joaca baschet si ajuta la treburile gospodaresti. De-abia se mai gaseste timp si pentru studiu.
Cum sa-mi ajut copilul la matematica in situatia in care sunt depasita si nu inteleg nici eu?
Ce castiga copilul meu daca isi face constiincios temele, renuntand la acte activitati?
Inainte de a discuta despre cum il poti ajuta pe copilul tau la teme, este mai important sa cunosti de ce dau profesorii teme pentru acasa si care sunt beneficiile copilului daca isi indeplineste corect sarcina de elev.
De ce le dau profesorii teme elevilor?
pentru a revedea si a intelege si mai bine ceea ce s-a discutat in clasa;
pentru a-si insusi mai rapid informatiile predate la scoala;
pentru a intelege ce se va discuta in ziua urmatoare la ore;
pentru a se obisnui de mici sa consulte diferite resurse precum cartile din biblioteca, enciclopediile, dictionarele;
pentru a explora subiectul amanuntit fata de se face la scoala in timpul unei ore de curs.
Temele il ajuta pe copil sa-si dezvolte atitudini si obiceiuri pozitive. Elevul invata sa lucrezeze independent; el este nevoit sa se autodisciplineze si sa-si asume responsabilitatea de a se prezenta la scoala cu tema facuta si lectia invatata.
In acest punct copilul se confrunta pentru prima data in viata cu programarea timpului si cu intalnirea unui termen limita. In general, este bine ca temele sa fie privite ca pe o experienta benefica, iar copiii trebuie sa fie incurajati sa invete. Temele nu trebuie folosite niciodata ca pedeapsa.
Arata-i copilului ca temele si educatia sunt foarte importante
Copilul are nevoie sa stie ca parintii iau in serios importanta temelor. Daca isi da seama ca parintele este interesat daca tema este sau nu facuta, copilul va fi motivat pentru a-si pregati lectiile in timp util. Pentru a-l determina pe copil sa constientizeze semnificatia temelor, urmeaza sfaturile de mai jos:
1. Stabileste un program fix pentru scrierea temelor!
Fixarea unor ore in intervalul carora sa fie facute lectiile, il va ajuta pe copil sa-si termine la timp temele. Cel mai bun program este unul care sa fie convenabil atat pentru tine, cat si pentru el. Bineinteles programele de lucru difera de la o familie la alta, in functie de varsta copilului, de cantitatea temelor pe care le are de facut, de programul de la serviciu al parintelui care supravegheaza scrierea lectiilor etc. De exemplu: pentru unii copiii timpul optim pentru scrierea temelor este dupa o ora de joaca; altii devin eficienti si se concentreaza mai usor dupa masa de seara. Activitatile suplimentare dedicate sportului, muzicii sau dansului nu trebuie sa existe intr-un numar foarte mare in programul copilului. Riscul care il pandeste pe acesta consta in instalarea unei oboseli cronice de la o varsta frageda. In situatia in care copilul nu reuseste sa-si termine temele din cazul unui program prea incarcat, este bine sa se renunte la anumite activitati suplimentare. Parintele nu trebuie sa uite ca temele au cea mai mare prioritate.
2. Alege un spatiu potrivit pentru scrierea temelor!
Spatiul ideal pentru scrierea temelor trebuie sa fie foarte luminat si linistit. Un birou instalat in dormitorul copilului ar fi util, insa se poate si fara. Cei mai multi copii prefera sa-si faca temele pe masa din bucatarie sau intr-un colt in sufragerie. Copilul poate sa fie incantat daca te arati dornica sa-i decorezi un “colt dedicat studiului”. O planta, o vaza cu flori, un suport multicolor pentru pixuri si creioane, o lampa colorata pot ajuta studiul sa devina placut.
3. Indeparteaza factorii care distrag copilul!
Inchide televizorul si descurajeaza telefoanele “de curtoazie” in timpul alocat temelor. Unii copii se pot concentra mai bine daca asculta o muzica in fundal; la un volum incet ii poti permite copilului tau sa asculte muzica. Nu face insa nici un fel de concesie in privinta unui volum prea tare: din cauza sunetelor puternice copilul se poate deconcerta foarte usor de la ceea ce are de facut. Daca traiesti intr-un casa mai mica si mai galagioasa, roaga-i pe ceilalti membri ai familiei sa faca liniste cand e ora temelor.
4. Asigura-i copilului materialele de care are nevoie!
Fii atent ca de pe masa de lucru a copilului sa nu lipseasca creioanele, cariocile, markerele, radierele, dictionarul si colile de scris. Alte lucruri care ar mai putea fi utile sunt: un tub cu lipici, clame pentru prinderea colilor, un calculator, o foarfeca si cateva rigle. Daca nu dispui de resurse financiare, vorbeste cu directorul scolii sau cu invatatoarea/dirigintele pentru a vedea daca poti beneficia de mijloace de asistenta.
5. Fii un bun exemplu!
Copilul are o alta motivatie pentru a studia daca te vede pe tine cititind sau scriind si nu uitandu-te la televizor. Vorbeste cu el despre cartile pe care le citesti sau despre ceea ce scrii, chiar daca este vorba de o simpla intocmire a unei liste cu produsele ce urmeaza sa fie cumparate de la magazin. Incurajeaza activitatile care presupun invatarea unor lucruri noi – jocurile educationale, vizitarea muzeelor, a gradinii botanice, indeplinirea unor activitati gospodaresti care implica asumarea responsabilitatii (ordonarea periodica a jucariilor, pastrarea ordinii in camera).
6. Arata-ti interesul pentru temele copilului!
Chiar daca ai o agenda incarcata de lucru, este bine sa-ti faci timp pentru a merge la librarie cu scopul de a cumpara cartile de care are nevoie copilul tau. Intreaba-l zilnic ce a invatat la scoala. Daca nu are foarte multe de spus, procedeaza altfel: roaga-l sa-ti povesteasca lectia ce i-a fost predata in ziua respectiva. In acest fel iti dai seama cat de bine si-a insusit copilul noutatile predate de cadrul didactic.

Cartile de colorat si educatia copilului

danu — Sat, 11 Dec 2010 23:09:23 +0000

Educatia reprezinta cheia succesului pentru adolescentul de mai tarziu. Asa ca inca din cele mai mici varste este indicat sa ii cititi micutului carti de povesti si poezii inainte de culcare. De multe ori cateva minute de colorat il poate ajuta pe cel mic sa isi insuseasca cele mai insemnate deprinderi educative. Va reusi sa cunoasca culorile, animalele domestice sau salbatice, dezvoltandu-si astfel imaginatia.
Inca din primele luni de viata ii puteti citi micutului cele mai interesante povestioare pentru copii, pentru ca mai tarziu, dupa varsta de 2 anisori sa il indrumati sa coloreze anumite peisaje din cartile de colorat. Spuneam ca este indicat sa ii aratati cum se coloreaza dupa varsta de doi anisori intrucat de la aceasta varsta cel mic nu isi va mai duce la gura hartia colorata si nici nu va mai fi atras sa rupa foile din carticica cu povesti.

Avantajul colorarii este unul destul de evident. Atunci cand cel mic va pasi pe treptele scolii, acesta nu va mai fi la fel de stresat atunci cand vede cartile de studiu. Va fi destul de obisnuit cu acestea si nu le va mai asocia cu temele, o indatorire atat de stresanta pentru micii scolari.

Totodata, a-l invata sa coloreze inseamna sa il ajuti sa ii dezvolti creativitatea. Prin desen cel mic isi poate exprima imaginatia si va reusi sa deprinda notiunile cele mai esentiale. Totodata, relatia dintre tine si el poate capata valentele prieteniei, dobandind incredere si vorbind un limbaj similar. Daca ne referim la cercul sau de prieteni acesta poate fi extins, reusind astfel sa se imprieteneasca cu persoane de aceeasi varsta.

De asemenea, o carte de colorat il poate tine mai la distanta de calculator, fara insa a i se impune din partea voastra. Timpul petrecut in fata televizorului va fi si el scurtat. Atunci cand cel mic este incantat sa invete sa coloreze nu ii restrictionati o astfel de activitate intrucat astfel il puteti ajuta pentru mai tarziu. Cartea cu povesti sau cea cu basmele copilariei poate fi citita mai tarziu, inainte de culcare. A face din cititul povestii o tehnica de dinainte de culcare inseamna ca veti reusi sa creati o atmosfera de somn educativa, dar si destul de mult asteptata de cei mici. Si uite asa, Mos Ene vine pe la gene….

Copilaria de ieri vs. copilaria de azi

danu — Sat, 11 Dec 2010 10:35:00 +0000

Educatia sexuala la prescolari

danu — Sat, 11 Dec 2010 10:29:59 +0000

Educatia sexuala este de obicei un subiect pe care parintii prefera sa il evite, sau cel putin sa il amane pana cand cred ei ca copilul va fi suficient de matur pentru a intelege aceste lucruri. De fapt, in primul rand educatia sexuala este foarte necesara pentru o dezvoltare echilibrata, iar in al doilea rand aceasta poate incepe oricand – cu atat mai mult la varsta la care copilul isi manifesta curiozitatea bombardand parintii cu tot felul de intrebari “incomode”. Cu cat parintii amana mai mult acest subiect, cu atat le va fi mai dificil sa il abordeze in anii urmatori. Educatia sexuala nu inseamna neaparat sa aveti “acea discutie” cu copilul. Puteti pur si simplu profita de situatiile zilnice si de intrebarile copilului pentru a le satisface curiozitatea.

Modul in care parintii isi exprima afectiunea influenteaza conceptia copilului despre dragoste si afectiune. Principalul model al copilului sunt parintii, iar un copil care nu a observat un comportament sanatos in familie, ca adult, nu va avea o conceptie normala cu privire la comportamentul sexual si afectiv. O alta problema care poate aparea din abordarea gresita a educatiei sexuale la varsta prescolara este faptul ca cel mic nu va avea pe viitor o comunicare normala cu parintii. Daca intrebarile prescolarului sunt intampinate cu raspunsuri evazive sau “minciuni salvatoare”, parintele isi va pierde credibilitatea in fata copilului.

• Cum raspundem la intrebarile prescolarilor
Copiii la aceasta varsta ii pot “incurca” deseori pe parinti cu intrebari de genul “De unde vin copii?”, “De ce surioara mea nu are penis, la fel ca mine?”. Chiar daca va simtiti jenati sau amuzati, este important sa raspundeti copilului, la toate intrebarile, in mod concret si cu denumiri corecte, dar pe intelesul sau. Nu divagati sau dati detalii explicite sau inutile. Daca mai are vreo curiozitate copilul va intreba singur. Este indicat chiar sa repetati dinainte ce raspuns veti da la posibile intrebari. Poate ca nu veti sti cum sa raspundeti la toate intrebarile, insa este bine ca cel mic sa stie ca va poate intreba orice, oricand.
Pentru a transmite acest mesaj trebuie sa ii spuneti copilului sa va intrebe ori de cate ori nu intelege ceva, sa aveti disponibilitatea de a repeta un raspuns pana cand va fi inteles, sa oferiti raspunsuri simple, sa fiti relaxati, sa constientizati ca este normal sa nu stiti raspunsul de fiecare data si sa aveti simtul umorului necesar pentru a face aceasta experienta placuta.

Daca doriti sa oferiti prescolarului o carte din care sa afle mai multe despre sexualitate, este important sa o studiati inainte de a o citi copilului – este posibil ca unele carti sa fie prea explicite, sau sa depaseasca nivelul de intelegere al prescolarului. Totodata este important ca acea carte educativa sa trateze femeile si barbatii in mod egal si sa nu imbratiseze stereotipele cu privire la diferentele si rolurile fiecarui gen. Este bine sa aflati mai multe si despre autor – de ex. un preot va expune punctul de vedere moral al religiei reprezentate, sau un medic se va concentra asupra aspectelor strict fizice.

Educatia sexuala

danu — Sat, 11 Dec 2010 10:25:13 +0000

Educatia sexuala la prescolari

Educatia sexuala la copii incepe odata ce acestia isi manifesta curiozitatea legata de acest domeniu. Varsta prescolara este o perioada in care copilul isi manifesta intens curiozitatea privind diferentele sexuale dintre baieti si fetite, precum si despre modalitatea in care vin bebelusii pe lume. Felul in care parintii prescolarilor gestioneaza aceste probleme va decide cursul dezvoltarii ulterioare a personalitatii copilului si adultului. Din acest punct de vedere este bine ca parintii sa stie la ce sa se astepte de la copilul prescolar si care sunt reactiile indicate.

Dezvoltarea sexuala la copiii prescolari
• Sexualitatea la prescolarul cu varsta de 4 – 5 ani
La aceasta varsta copiii sunt foarte curiosi cu privire la “locul din care vin copiii” (ii intereseaza mai mult locatia, decat procesul de procreere), iar curiozitatea privind diferentele sexuale ii face sa-si exploreze propriul corp, precum si pe cele ale prietenilor de joaca – “de-a doctorul” este o activitate specifica acestei varste. Pana la 4 ani fetitele sunt tot mai atasate de tati, iar baietii de mame. Copiii prescolari incep sa aiba simtul decentei si inteleg diferenta dintre comportamentul in public si comportamentul in mediul privat. Autostimularea genitala devine tot mai intensa, in special in momentele de suparare sau oboseala.

• Sexualitatea la prescolarul cu varsta de 5 – 7 ani
Copiii la aceasta varsta au nevoie mai mult de intimitate atunci cand se dezbraca si cand fac baie. Unii prescolari ce ua contact cu persoane si copii din afara familiei pot afla alte teorii, mai mult sau mai putin adevarate, cu privire la sexualitate. Intre 5 si 7 ani poate creste frecventa utilizarii limbajului obscen, cu scopul de a testa reactia parintilor. Acum se atenueaza atasamentul de parintele de sex opus, fetitele devenind mai apropiate de mama si baietii de tata. Intrebarile sunt tot mai putine, copilul formandu-si deja o opinie cu privire la originea bebelusilor si sex, insa autostimularea zonei intime continua.

• Viziunea psihanalitica asupra dezvoltarii sexuale
Sigmund Freud este cel care a dezvoltat o teorie a dezvoltarii sexuale, pe baza mai multor studii de caz, acesta concluzionand faptul ca perioada prescolara este decisiva pentru personalitatea ulterioara a copilului. In aceasta perioada de varsta copilul isi descopera identitatea sexuala, precum si placerea produsa de atingerea zonelor intime. Perioada 3 – 6 ani a fost denumita de catre Freud stadiul falic al dezvoltarii sexuale si este caracterizata de ceea ce psihanalistul a denumit complexul lui Oedip la baieti si complexul Electrei la fetite – baietii dezvolta o legatura speciala cu mama, ceea ce duce la o rivalitate intre baieti si tati (este un lucru obisnuit pentru un baietel de 4 – 5 ani sa spuna ca vrea sa se casatoreasca cu mama atunci cand va creste mare) ; in schimb, fetitele au in aceasta perioada o legatura speciala cu tatii, mama devenind o “rivala” a acestei relatii.
Curiozitatea privind diferentele sexuale dintre baieti si fetite – explorarea corpului
La fel cum invata sa mearga si sa vorbeasca, copiii trebuie sa invete si despre corpul uman si diferentele de sex. Curiozitatea este specifica acestei varste si reprezinta motivul pentru care prescolarii pun foarte multe intrebari, “cerceteaza” corpul celorlalti copii si se uita unii la altii cand merg la toaleta. Acest comportament este normal in conditii de moderatie si atunci cand copiii au aceeasi varsta. Nu sunt dovezi care sa ateste faptul ca un copil care exploreaza corpul altui copil de aceeasi varsta sau sex, sau un baietel care in joaca se imbraca cu haine de fata va avea un comportament sexual anormal la varsta adulta.

Parintii pot profita de aceasta perioada pentru a ii invata pe copii denumirea corecta si functia pe care o ideplineste fiecare parte a corpului, precum si pentru a raspunde multitudinii de intrebari. In ceea ce priveste curiozitatea manifestata prin jocul “de-a doctorul”, parintii trebuie sa impuna limitele fara a pedepsi sau a critica copilul, pentru a evita dezvoltarea confuziei, sentimentului de vinovatie sau a problemelor in viata sexuala la maturitate. Este bine sa va ganditi si la masurile de siguranta si sa preveniti copilul de eventuale pericole – obiecte straine introduse in orificiile corpului sau exploatarea copilului de catre copii mai mari sau adulti.