Calitatea interactiunii parinti-copii depinde de o multime de factori:

•constitutia genetica si temperamentala, atat a copilului cat si a parintilor, care directioneaza stilul de raspuns si capacitatea de adaptare a cuplului
•factori culturali, contextul istoric si geografic, suportul social (actiunile presociale oferite de comunitate), conditiile economice ale familiei (familiile dezavantajate economic si cultural neputand oferi conditii optime)
•tipul de relatie (interactiune) a parintilor copilului cu proprii lor parinti, element cu valoare predictiva asupra calitatii relatiei cu propriul copil
•tipul de relatii familiale si capacitatea de adaptare sociala a cuplului parental
•patologie psihiatrica a unuia dintre parinti
•dimensiunea familiei.
Dragostea parinteasca si relatia biologica parinti-copii nu sunt elemente care sa explice si sa determine intr-o masura suficienta un comportament adecvat si o interactiune optima parinti-copii.

In existenta relatiei mama-copil, exista o perioada privilegiata, cand se realizeaza cele mai trainice legaturi si acestea se stabilesc imediat postnatal. In urma acestei legaturi, parintii devin brusc extrem de atrasi de noul nascut. Favorizarea acestei legaturi se realizeaza prin privitul indelungat al copilului si contactul intre tegumentele mamei. Mama este foarte sensibila, pentru realizarea acestui atasament existand motivatii psihologice si hormonale. Copilul raspunde la dragostea parintilor manifestandu-si atasamentul fata de ei, care devine evident in jurul varstei de un an. Calitatea atasamentului copilului reflecta, in fond, calitatea relatiei mama-copil. Se pare ca aceasta legatura precoce isi va exercita influenta pentru tot restul vietii.

Sentimentul matern are la baza instinctul matern mult amplificat de motivatii sociale si culturale, ceea ce face ca in prima perioada de viata, relatia mama-copil sa fie inseparabila. Mama este elementul esential al copilului, care stimuleaza si induce comportamentul social al copilului, acesta fiind o fiinta sociala, calitate pe care o dovedeste de la cea mai frageda varsta. Copilul este un membru cu drepturi depline in celula specific a familiei, careia ii aduce modificari de comportament si adaptabilitate, care permit cuplului sa includa nou nascutul in structura familiei

Sursa: http://www.nou-nascuti.ro

1. Idei de afaceri profitabile cu lumanari decorative
Lumanarile decorative si cele destinate evenimentelor speciale sunt produse pentru care se platesc sume foarte importante. Capitalul necesar pentru a va demara o astfel de afacere nu este unul extrem de ridicat si depinde in mare masura de nivelul productiei pe care vi-l doriti si de calitatea produselor pe care le veti oferi clientilor dvs.
Recomandarea expertilor vine in intarirea ideii de a va demara afacerile cu resurse limitate si dezvoltarea lor pe masura ce profiturile va vor ajuta sa va indepliniti aceasta misiune.

2. Idei de afaceri profitabile cu produse cosmetice organice >>>
De la sapun, la creme si lotiuni, produsele cosmetice organice au inceput de ceva timp sa isi faca loc pe rafturile magazinelor de specialitate si ale farmaciilor. Consumatorii acestui tip de produse sunt mai putini, insa numarul lor este in crestere si sunt consumatori dispusi sa achite si sume mai importante pentru un nivel ridicat al calitatii.

3. Idei de afaceri profitabile cu accesorii handmade >>>
De la bijuterii, la invitatii handmade, accesoriile confectionate manual au devenit un refugiu optim pentru multi potentiali antreprenori. Cu timpul, activitatea devina simpla si rapida, baza de clienti se mareste si se pot obtine profiturile necesare.

4. Idei de afaceri profitabile de cultivare a ciupercilor Champignon >>>
Ciupercile Champignon inca nu au ajuns pe piata ca produse pentru care cererea sa fie asigurata, acoperita. Mai mult, acest soi de ciuperci este cerut si in afara, iar preturile de comercializare sunt extrem de avantajoase pentru cei care detin un beci, un hambar vechi samd.

5. Idei de afaceri profitabile cu micro-ferme de prepelite >>>
Prepelitele au devenit si ele surse bune pentru idei de afaceri profitabile. Avantajul major este ca pot fi crescute in custi supra-etajate si o productie importanta de oua si carne de prepelita se obtine pe un spatiu restrans si la costuri destul de mici pentru cei care doresc sa isi demareze astfel de afaceri profitabile.

6. Idei de afaceri profitabile de cultivare a plantelor medicinale >>>
Pentru cei care detin si cea mai mica bucata de teren, plantele medicinale se pot transforma in obiectul unei afaceri profitabile. Se cere valeriana, echinacea, lavanda si nu numai.

7. Idei de afaceri profitabile de cultivare a legumelor in sistem ecologic/organic >>>
De asemenea, pentru cei care detin teren sau spatiu in care sa se amplaseze mici sere, afacerile cu legume cultivate in sistem ecologic sunt excelente si se dovedesc profitabile. Productia obtinuta se poate folosi si intern, in cadrul gospodariei si se comercializeaza la preturi mai ridicate datorita faptului ca sunt obtinute in sistem organic.

Si cizmulitele decupate la varf, mai ales cele cu caramb inalt si decupaje, castiga tot mai mult teren.

Cu manseta sau curele, care pun in valoare gleznele – toate acestea reprezinta cele mai importante tendinte in materie de moda primavara-vara 2011.

Din punct de vedere coloristic domina nuante precum albastru, maro si tonurile neutre deschise. Noile modele primavara-vara 2011 se vor gasi in curand la preturi senzational de avantajoase la DEICHMANN!

• Cum raspundem la intrebarile prescolarilor
Copiii la aceasta varsta ii pot “incurca” deseori pe parinti cu intrebari de genul “De unde vin copii?”, “De ce surioara mea nu are penis, la fel ca mine?”. Chiar daca va simtiti jenati sau amuzati, este important sa raspundeti copilului, la toate intrebarile, in mod concret si cu denumiri corecte, dar pe intelesul sau. Nu divagati sau dati detalii explicite sau inutile. Daca mai are vreo curiozitate copilul va intreba singur. Este indicat chiar sa repetati dinainte ce raspuns veti da la posibile intrebari. Poate ca nu veti sti cum sa raspundeti la toate intrebarile, insa este bine ca cel mic sa stie ca va poate intreba orice, oricand.
Pentru a transmite acest mesaj trebuie sa ii spuneti copilului sa va intrebe ori de cate ori nu intelege ceva, sa aveti disponibilitatea de a repeta un raspuns pana cand va fi inteles, sa oferiti raspunsuri simple, sa fiti relaxati, sa constientizati ca este normal sa nu stiti raspunsul de fiecare data si sa aveti simtul umorului necesar pentru a face aceasta experienta placuta.

Daca doriti sa oferiti prescolarului o carte din care sa afle mai multe despre sexualitate, este important sa o studiati inainte de a o citi copilului – este posibil ca unele carti sa fie prea explicite, sau sa depaseasca nivelul de intelegere al prescolarului. Totodata este important ca acea carte educativa sa trateze femeile si barbatii in mod egal si sa nu imbratiseze stereotipele cu privire la diferentele si rolurile fiecarui gen. Este bine sa aflati mai multe si despre autor – de ex. un preot va expune punctul de vedere moral al religiei reprezentate, sau un medic se va concentra asupra aspectelor strict fizice.

Educatia sexuala la copii incepe odata ce acestia isi manifesta curiozitatea legata de acest domeniu. Varsta prescolara este o perioada in care copilul isi manifesta intens curiozitatea privind diferentele sexuale dintre baieti si fetite, precum si despre modalitatea in care vin bebelusii pe lume. Felul in care parintii prescolarilor gestioneaza aceste probleme va decide cursul dezvoltarii ulterioare a personalitatii copilului si adultului. Din acest punct de vedere este bine ca parintii sa stie la ce sa se astepte de la copilul prescolar si care sunt reactiile indicate.

Dezvoltarea sexuala la copiii prescolari
• Sexualitatea la prescolarul cu varsta de 4 – 5 ani
La aceasta varsta copiii sunt foarte curiosi cu privire la “locul din care vin copiii” (ii intereseaza mai mult locatia, decat procesul de procreere), iar curiozitatea privind diferentele sexuale ii face sa-si exploreze propriul corp, precum si pe cele ale prietenilor de joaca – “de-a doctorul” este o activitate specifica acestei varste. Pana la 4 ani fetitele sunt tot mai atasate de tati, iar baietii de mame. Copiii prescolari incep sa aiba simtul decentei si inteleg diferenta dintre comportamentul in public si comportamentul in mediul privat. Autostimularea genitala devine tot mai intensa, in special in momentele de suparare sau oboseala.

• Sexualitatea la prescolarul cu varsta de 5 – 7 ani
Copiii la aceasta varsta au nevoie mai mult de intimitate atunci cand se dezbraca si cand fac baie. Unii prescolari ce ua contact cu persoane si copii din afara familiei pot afla alte teorii, mai mult sau mai putin adevarate, cu privire la sexualitate. Intre 5 si 7 ani poate creste frecventa utilizarii limbajului obscen, cu scopul de a testa reactia parintilor. Acum se atenueaza atasamentul de parintele de sex opus, fetitele devenind mai apropiate de mama si baietii de tata. Intrebarile sunt tot mai putine, copilul formandu-si deja o opinie cu privire la originea bebelusilor si sex, insa autostimularea zonei intime continua.

• Viziunea psihanalitica asupra dezvoltarii sexuale
Sigmund Freud este cel care a dezvoltat o teorie a dezvoltarii sexuale, pe baza mai multor studii de caz, acesta concluzionand faptul ca perioada prescolara este decisiva pentru personalitatea ulterioara a copilului. In aceasta perioada de varsta copilul isi descopera identitatea sexuala, precum si placerea produsa de atingerea zonelor intime. Perioada 3 – 6 ani a fost denumita de catre Freud stadiul falic al dezvoltarii sexuale si este caracterizata de ceea ce psihanalistul a denumit complexul lui Oedip la baieti si complexul Electrei la fetite – baietii dezvolta o legatura speciala cu mama, ceea ce duce la o rivalitate intre baieti si tati (este un lucru obisnuit pentru un baietel de 4 – 5 ani sa spuna ca vrea sa se casatoreasca cu mama atunci cand va creste mare) ; in schimb, fetitele au in aceasta perioada o legatura speciala cu tatii, mama devenind o “rivala” a acestei relatii.
Curiozitatea privind diferentele sexuale dintre baieti si fetite – explorarea corpului
La fel cum invata sa mearga si sa vorbeasca, copiii trebuie sa invete si despre corpul uman si diferentele de sex. Curiozitatea este specifica acestei varste si reprezinta motivul pentru care prescolarii pun foarte multe intrebari, “cerceteaza” corpul celorlalti copii si se uita unii la altii cand merg la toaleta. Acest comportament este normal in conditii de moderatie si atunci cand copiii au aceeasi varsta. Nu sunt dovezi care sa ateste faptul ca un copil care exploreaza corpul altui copil de aceeasi varsta sau sex, sau un baietel care in joaca se imbraca cu haine de fata va avea un comportament sexual anormal la varsta adulta.

Parintii pot profita de aceasta perioada pentru a ii invata pe copii denumirea corecta si functia pe care o ideplineste fiecare parte a corpului, precum si pentru a raspunde multitudinii de intrebari. In ceea ce priveste curiozitatea manifestata prin jocul “de-a doctorul”, parintii trebuie sa impuna limitele fara a pedepsi sau a critica copilul, pentru a evita dezvoltarea confuziei, sentimentului de vinovatie sau a problemelor in viata sexuala la maturitate. Este bine sa va ganditi si la masurile de siguranta si sa preveniti copilul de eventuale pericole – obiecte straine introduse in orificiile corpului sau exploatarea copilului de catre copii mai mari sau adulti.

Concluzia a fost ca aceste superstaruri nu s-au nascut asa pur si simplu, ci au fost educati in acest spirit. Talentul lor poate fi diferit, dar experientele din copilarie au tendinta sa fie extraordinar de asemanatoare. Bloom considera ca majoritatea copiilor, daca li se ofera conditiile necesare, pot invata aproape orice. El insista spunand: “Potentialul uman este mult mai mare decat cel masurabil prin IQ sau prin teste de aptitudini”. O alta mare surpriza a cecetarii a fost modul extrem de puternic in care caminul, familia influenteaza procesul de dezvoltare a unui superstar.

O mama isi aminteste cum mergea prin muzee cu copilul si mai tarziu acesta era un renumit sculptor. Copilul incearca activitati care sa-i incante pe parinti. Sau dupa cum spunea Bloom: “Daca acasa se asculta multa muzica, nu inseamna neaparat ca se va face copilul muzician. Dar daca nu se asulta muzica, este foarte probabil ca nu va ajunge muzician”.

Desi majoritatea acestor copii au cunoscut reusita, nimic nu s-a intamplat peste noapte. Nimeni nu a ajuns in varf fara avea ani de munca in spate. La inceput totul se facea in joaca, cand apare “pasiunea” pentru ceea ce este de urmarit mai tarziu.Urmatoarea faza este “perfectionarea”, incurajarea copilului pentru primul semn de talent si lectiile in particular pentru a dezvolta aceasta prima “pasiune”. Ultima faza este “personalizarea”, cand copilul dezvolta un stil personal si are reultate in competitii.

Cum se poate sti daca avem un copil supradotat?

Daca nu toti copii precoce sunt supradotati, acestia din urma, in schimb, sunt adesea precoce si curiosi din toate punctele de vedere. Ei pun intrebari uimitoare pentru varsta lor (despre sfarsitul lumii, despre cum circula sangele prin vene sau cum se formeaza norii). Uimitor sau nu, la scoala pot fi insa elevi slabi. Pentru ca ei inteleg mai repede ceea ce explica profesorul, iar ceilalti mai greu, ei se obisnuiesc sa nu mai faca nimic, perturba clasa si lasa sa se stinga harul lor. Aici intervine parintele care trebuie sa-l supravegheze si sa-l stimuleze tot timpul, ca sa nu ajunga sa fie “statuia” din spatele clasei care isi iroseste talentul.

Contarar unor idei preconcepute, acesti copii nu sunt cu ochelari mari, sau cu o anumita statura si care ii dispretuiesc pe colegii de varsta lor. Ei pot trece chiar uneori neobsevati, pentru ca nimic (fizic) nu-i deosebeste de ceilalti copii, exceptand facultatile intelectuale superioare, o creativitate si o imaginatie uneori remarcabila in anumite domenii (desen, muzica).

Ca la majoritatea copiilor si la aceste stele in devenire trebuie sa li se reaminteasca sa exerseze, sa fie incurajati si sustinuti. Pentru a mentine optimismul si sansele crescande de educare a unor copii speciali, trebuie sa avem simtul umorului pentru a depasi problemele, obstacolele sau momentele de descurajare cu care se confrunta din cand in cand.

Umorul incurajeaza. S-a demonstrate ca este una dintre cele mai stimulatoare unelte de care ne putem folosi pentru a-i invata pe altii.

Nu uitati ca in fiecare copil exista un talent ascuns. Noi ii putem ajuta sa infloreasca. Chiar daca nu ajunge la o faza maxima, e suficienta si o reusita de amator: iubirea pentru un sport, muzica sau alte activitati intelectuale, inseamna o existenta mai buna, o viata mai frumoasa.

Copil supradotat?

5 reguli de urmat:
nu uita ca e copil si ca are nevoie si de activitatile varstei ( joc);
lauda-i pasii chiar daca sunt mici;
cauta un profesor care sa i se potriveasca, sa-i placa copilului;
nu cauta sa-l suprasoliciti, recunoaste si accepta ca uneori nu mai poate face fata presiunii;
cand negociezi cu el, nu uita ca recompensa este si materiala, dar conteaza mai mult micile bucurii, micile rasplati care sa-i umple sufletul de fericire: sa iasa la joaca, o mancare preferata, o haina noua etc.
Mult succes!

Toate acestea nu denota decat incapacitatea parintelui de a intelege ca fiecare copil are inclinatii spre anumite materii si spre altele nu, sau ca un copil constientizeaza mai putin notiunile de ‘viitor’ sau ‘ma faci de rusine’in adevaratul sens. Desigur ca are aspiratii, insuflate de parinte, dar nu percepe la fel de acut ca si acesta,cat cantareste un esec sau un success in viata sa de elev si implicit cum ii este afectat viitorul, decat in masura in care parintele stie sa-i explice.

O atitudine gresita a parintelui va genera un comportament gresit al copilului: vanarea notelor bune cu orice pret, frustrare data de permanenta comparative cu rezultatele unui alt copil si nu cu sine insusi, lipsa de interes vis a vis de acumularea de cunostinte.

Pentru cei care isi pun intrebarea : ‘Cum imi pot ajuta copilul’ iata in continuare cateva sfaturi:

Orarul zilnic este foarte important. Copilul are nevoie de o organizare adecvata a timpului sau de o rutina zilnica: intervale orare dinainte stabilite privind masa inainte si dupa ore, somnul de pranz, timpul alocat lectiilor. Desigur depinde de fiecare copil in parte daca e mai bine sa manance si sa se relaxeze putin si apoi sa se apuce de lectii ori daca trebuie sa scape intai de apasarea temelor si dupa aceea sa manance si sa se joace.

Obisnuiti-va sa va ascultati copiii si sa incercati sa intelegeti ce vor sa transmita. Incurajati-i sa vorbeasca chiar daca spun lucruri care socheaza. Corijati-i cu blandete, altfel alta data nu se vor mai destainui. O atitudine calma si sincera le va spori increderea , determinandu-i sa nu recurga la minciuna. Explicati-le clar DE CE gresesc, intr-o maniera in care sa inteleaga – copii nu se multumesc doar cu ‘ pentru ca asa spun eu’ si nu vor respecta cerintele decat fortati de imprejurari.

Controlati-i temele. Daca are nevoie de ajutor sprijiniti-l, de cele mai multe ori copii se poticnesc doar pentru ca nu au inteles un mic detaliu. Dar nu i le rezolvati in intregime. Ghidati-l doar spre raspuns, corectati greselile, decizia finala ii apartine. Daca ii explicati un exercitiu, nu uitati ca cei mici isi pierd repede concentrarea, dar va creeaza in continuare iluzia ca va asculta. Asigurati-va ca sunt atenti: ei dicteaza, voi scrieti- uneori cu greseli pentru a verifica daca sesizeaza la timp.

Construiti-le increderea in sine. Copii raspund mult mai rapid si mai bine la laude decat la critici. Asa ca laudati-l daca merita. Copiii au nevoie de dovezi permanente de aprobare, recunoastere a meritelor din partea parintilor. Identificati daca este o fire timida si gasiti variante sa depasiti impreuna situatia. Daca are probleme privind vorbitul in public, atunci va trebui sa repete lectiile cu voce tare, ca si cum ar fi ascultat la scoala. Daca nu stie sa-si gestioneze timpul la lucrari scrise, dati extemporale acasa suplimentare. Fiecare mic succes ii va da un sentiment de incredere in sine. Deasemenea pe termen scurt, recompensele oferite pentru fiecare ‘target’ atins obtin rezultate destul de bune.
Ajutati-l sa vizualizeze toate notiunile abstracte, pentru ca la scoala se predau concepte teoretice fara sa li se arate legatura dintre viata si ce invata. Ideea e mereu sa inteleaga, nu doar sa memoreze zeci de definitii al caror inteles nu-l cunoaste in totalitate. Cu cat sunteti mai inventivi, cu arat ii stimulati mai mult imaginatia. Starniti-i interesul in procesul de invatare punandu-i la dispozitie cat mai multe informatii suplimentare. De exemplu, daca invata la fizica pastrati la indemana povestioare comice precum cea in care Einstein a descoperit acceleratia gravitationala lovit fiind in cap de un mar in vreme ce se odihnea sub copacul cu acelasi nume. Daca nu se descurca la o materie incurajati-l sa nu cedeze, dandu-i exemplu o somitate din domeniul respectiv care a avut probleme la aceeasi materie in care apoi s-a remarcat. Il invatati in acest fel puterea si lectia perseverentei.

Atitudinea pe care copilul o va avea cu privire la invatatura depinde in cea mai mare masura de abilitatea parintelui de a-i insufla respect fata de scoala si curiozitate pentru informatie. Construiti impreuna imaginea lui asupra viitorului. Incercati sa aflati care este motivatia sa interna, ce i-ar place sa devina si apelati la aceasta informatie daca observati ca se lasa influentat de nepasarea altor copii vis a vis de scoala.

Dezinteresul fata de scoala merge mana in mana cu cel fata de carte, de lectura in general. Puterea exemplului nu este deloc de neglijat. Cititi impreuna cat mai mult – puteti chiar sa-l provocati la o mica competitie. Planificati programe de petrecere a timpului liber impreuna care sa includa experiente culturale: muzee, expozitii, piese de teatru, concerte. Discutati toate impresiile dobandite. Explicati-i toate nelamuririle, pentru ca oamenii au tendinta de a respinge ceea ce nu inteleg.

Aratati-i cum acumularea de cunostinte aduce avantaje prin propriul exemplu: reusitele proprii care se datoreaza invataturii. Nu va sfiiti sa va povestiti experientele personale care pot servi drept pilde.

In ceea ce priveste luarea de masuri in cazul in care copilul nu reactioneaza pozitiv, puteti institui reguli clare, asupra carora ati primit si acordul copilului privind aplicarea anumitor pedepse conforme cu regulile incalcate. Strigatele, tipetele si pedeapsa fizica nu reprezinta nici una o solutie viabila. Pedepsele in principal constau in reducerea unui privilegiu.

Si mai ales limitati-va pretentiile. Parintii trebuie sa inteleaga si sa accepte ca nu toti copii pot lua 10 pe linie. Important e ca el sa inteleaga materia si sa ramana cu o anumita cantitate de informatii.

Ar fi o nebunie.

Luni dupa amiaza: Subiect: acelasi frate. Subiect secundar: site-ul facultatii, imprimanta si teancul de carti. Pfoai, astea sunt cartile. Teancul asta de carti pana luni. Formule, probleme. Isi trece mainile prin par. Se precipita si se invarte in jurul mesei din living. Cauta pe net. Rasfoieste.

Luni seara: Familie, incerc o nebunie. Dau examen. Hai ca intru. La noapte incep sa invat.

Luni noapte cu bataie spre marti dimineata: O muzica in surdina si pasi obositi prin bucatarie. Ma uit pe gaura cheii. Hm, miroase a matematica. Nu-l deranjez. Ma duc sa dorm. Incep sa am emotii.

Marti, miercuri, joi: Matematica. Algebra. Geometrie. Carti. Formule. Insemnari. Somn tarziu spre dimineata. Emotii in intensitati din ce in ce mai mari.

Vineri: Inscrierea. Maini umede pe dosar. Din nou acasa, matematica.

Sambata: Tata, important e sa intri. Nu conteaza cu cat. Tata, nu ma descuraja, eu nu ma duc sa intru asa, la noroc.

Duminica: Matematica. Somn. Matematica. Emotii. Din ce in ce mai mari.

Luni dimineata: Intri frati’miu. Simt eu. Emotii de intensitatea pe care numai fratii o cunosc.

Luni dupa amiaza, intr-o deschidere larga de usa: Nota 9!

Marti dupa amiaza, dupa aceeasi deschidere larga de usa: 10!

Am frate student. Bursier. Dupa cea mai intensa, grea si frumoasa saptamana. A lui. Dar si a noastra, familia lui.

Cred ca ti se pare extrem de cunoscut dialogul acesta, sau poate numai o parte din el. Oricum ar fi, ideea este ca parintii, fara a-si da seama, fac, in mod curent, comparatii intre copiii lor. Ba ca unul dintre ei nu prea este la fel de realist ca celalalt, ba ca unul este mai agitat decat celalalt, si …cate si mai cate. Dupa toate aceste comparatii exprimate, se intampla ca fratii sa nu se mai inteleaga, sa nu isi mai vorbeasca, adulti fiind. De ce? Tocmai pentru ca dintotdeauna au existat aceste analize. Pentru ca unul s-a simtit mai respins din cauza nazbatiilor pe care le facea, pe cand celalalt parea mult mai iubit de catre parinti. Pentru ca acel copil care nu s-a simtit iubit a trebuit sa gaseasca o explicatie pentru care parintii lui il iubeau mai putin. Iar pentru el, explicatia era una singura: ‘Fratele meu/sora mea este de vina pentru ca pe mine nu ma iubesc mama si tata.’ Acest copil se simte tradat de fratele sau, pentru ca este ‘altfel’, lucru care atrage dragostea si atentia parintilor. Si atunci, in timp, si acesta devine ‘altfel’. Fie ca se inchide si este foarte distant fata de parintii si fratele sau/sora sa, fie ca prostiile facute se accentueaza extrem de tare. In cazurile extreme, astfel de comparatii ajung pe de o parte sa-l transforme pe copilul ‘cuminte’ intr-o persoana incapabila de a lua singura hotarari si care intotdeauna are si va avea nevoie de sprijinul parintilor, iar pe de alta parte, copilul ‘rau’ poate ajunge o persoana care intotdeauna are probleme cu legea si regulile sociale. Repet, aceste lucruri se intampla numai in cazurile extreme.
Chiar daca facem aceste lucruri inconstient si ni se pare normal, ca parinti, sa ii facem observatie copilului care nu se poarta asa cum ar trebui, trebuie sa devenim constienti ca efectele sunt unele destul de grave. Astfel, chiar daca unul dintre copii nu face lucrurile asa cum ar trebui, trebuie sa ne gandim ca le face in felul lui. Personalitatea acestuia trebuie lasata sa se dezvolte si nu tinuta in frau. Ati observat de multe ori ca atunci cand ii spunem unui copil sa nu faca un anume lucru, tocmai pe acela il face. Astfel, din limbajul parintilor ar trebui scos cuvantul ‘NU’ si inlocuit cu explicatii. Adica, atunci cand un copil vrea sa bage o surubelnita in priza, nu trebuie sa sarim imediat sa ii luam surubelnita din manuta si sa ii dictam sa nu mai faca lucrul acela niciodata. Un copil, cand vede o reactie a parintilor, nu neaparat exagerata, ci una care este mai iesita din comun, va cauta sa repete fapta pentru a castiga acea ‘atentie’. Si atunci trebuie sa reactionam de fiecare data cu calm, avand explicatii pentru fiecare lucru. Cand se intampla ca unul dintre copiii sa fie mai putin cuminte, nu il comparati cu celalalt care este cuminte. Lasati-l sa se desfasoare asa cum doreste. In cazul in care este mai agresiv cu celalalt frate, atunci incercati sa ii explicati ca acel comportament ii provoaca durere fratelui.

Si noi, parintii, am fost crescuti intr-un anume fel. Poate ca si noua ni s-au intamplat anumite lucruri mai putin de dorit in cresterea unui copil si atunci avem undeva, in interiorul nostru, ascunse lucruri nu tocmai placute. Si, ce-i drept, se intampla uneori sa nu fim atat de corecti cu copiii nostri, tocmai din cauza acestor lucruri ascunse. Trebuie sa incercam totusi sa ne gandim ca nici noua, ca adulti, nu ne pica bine atunci cand o persoana ne compara cu altcineva si iesim in minus. Nici noua nu ne place ca cineva sa ne spuna sa nu facem un anume lucru, fara a ne da o explicatie ci doar ca un ‘ordin’. Intodeauna trebuie sa ii privim pe copii ca pe niste mici adulti, care odata ce au inteles un anume comportament si si-au dat seama de consecinte, cu siguranta data viitoare vor realiza lucrurile asa cum ‘trebuie’.

de gura etc care promoveaza si chiar incurajeaza vizita la cabinetul
stomatologic cel putin o data la 6 luni). Prima vizita a copilului la cabinetul stomatologic ar trebui sa aiba loc cand copilul are *12 luni*.

De ce nu ai incerca sa asiguri de cat mai de timpuriu posibil un avantaj in ceea ce priveste sanatatea oro-dentara propriului tau copil?

Sunt nenumarate cazurile in care persoane adulte se prezinta la cabinetul stomatologic cu frica de dentist. Nimanui nu ii plac dentistii, dar… Este
bine sa stii ca mediul de acasa (familia) influenteaza extrem de mult atitudinea copilului fata de cabinet si tratamentele stomatologice.

De asemenea, relatarea oricarei experiente negative traite de adult la stomatolog in fata copilului are rolul de a-l face pe viitor sa nu-si
doreasca sa mearga la cabinet, si, mai grav, chiar sa-si ascunda eventualele dureri doar pentru a nu ajunge acolo. Copiii nu au frica de stomatolog
innascuta, ci ea este dezvoltata de-a lungul vietii prin imitarea atitudinii adultilor, prin acumularea unor experiente care nu au fost traite de ei
insisi si prin cultivarea acesteia cu rolul de a-l face pe copil mai ascultator.

Consultul realizat de la varsta de un an permite adaptarea copilului la atmosfera cabinetului, cu personalul. Prima vizita nu presupune nicidecum
efectuarea vreunei manopere, cu atat mai putin a unei manopere care ar implica un anumit grad de durere. Prima vizita e pentru a face cunostinta
unii cu altii, pentru a incepe sa ne cunoastem si poate pentru o examinare efectuata nu foarte minutios a dintilor si gingiilor copilului, a nivelului
de igiena existent, a eventualelor probleme ce pot exista. In decursul primei sedinte se va discuta cu parintele referitor la problemele ce pot
aparea la fiecare categorie de varsta, de alimentatie, sfaturi privind igienizarea.

Cu cat sunt realizate mai devreme, consultatiile au o durata de timp mai redusa, sporind confortul copiilor, copiii se adapteaza mult mai usor la
mediul din cabinet si nu dezvolta fobia de tratamente stomatologice.

Periuta si pasta de dinti. De la ce varsta incepem sa le folosim?
Este bine sa se inceapa sa se foloseasca o periuta de dinti in momentul in care incep sa ii erupa dintii, dar este foarte important ca periuta aleasa
sa fie una speciala pentru copii, pentru grupa de varsta potrivita. Nu este indicata folosirea unei periute de dinti inainte ca bebelusul sa implineasca
un anisor. Periuta trebuie sa aiba dimensiunile potrivite, sa aiba perii moi si capetele rotunjite (pentru a nu leza atat dintii cat si gingia).

Folosirea unei paste de dinti nu este indicata deoarece copilasul nu poate scuipa restul de pasta de dinti ramas dupa periaj, ci, cel mai frecvent, il inghite datorita gustului sau placut. Pe termen lung, ingestia de pasta de dinti cu Fluor poate duce la aparitia de probleme de tipul fluorozei.

Periuta de dinti a copilului trebuie si ea inlocuita, de preferinta o data la 3 luni in cazul unui periaj efectuat corect pentru ca aceasta este perioada de timp in care poate fi folosita pana sa devina uzata.
Daca nu are rabdare sa se spele pe dinti timp de 2 minute este indicat sa ii cumperi o periuta de dinti care cronometreaza durata periajului, sau o clepsidra sau poti pur si simplu sa ii canti cantecelul favorit.
*Puterea exemplului*. Pentru bebelusul tau esti centrul universului si esti supravegheata chiar si cand nu iti dai seama. De ce sa nu profiti? Ia cu tine copilul in baie sa te vada cum iti periezi dintii si, in curand, va dori si el sa faca acest lucru!

Vorbeste cu el
Felul in care percepi inceputul gradinitei – si in care comunici cu copilul tau – va avea un impact major asupra modului in care se acomodeaza la gradinita. In primul rand, gandeste-te la aceasta tranzitie ca la o oportunitate ca micutul tau sa se dezvolte.
Este important sa il ajuti pe copilul tau sa faca fata dificultatilor pe care le intalneste in materie de pierdere si separare. Nu ii ascunde nimic – este important sa vorbesti cu copilul tau despre inceputul gradinitei.
Incearca sa raspunzi la toate intrebarile lui! Copiii se tem de ceea ce o sa se intample in viitor pentru ca nu au nici un fel de experienta pe care sa se bazeze. Nu ii spune doar “Va fi bine, nu iti face griji!”. Vino in intampinare grijilor lui.
Elemente de rutina
Copilul tau se va simti mult mai bine cand il vei duce la cumparaturi si va avea pantofi noi si ghiozdan.
Specialistii recomanda sa il duci pe copilul tau la gradinita, sa il lasi sa isi cunoasca educatoarea, sa vada sala si sa faca un tur al cladirii. Asa il vei familiariza cu locul si il vei ajuta sa se simta in largul lui