» Mamicile

Pe mainile cui iti lasi copilul?

danu — Mon, 01 Sep 2008 15:58:34 +0000

Bineinteles, cea mai buna solutie pentru copil este sa stai tu cu el acasa. Dar pentru tine este varianta cea mai buna? Nu te-ai plictisi daca ai ramane acasa pana implineste odorul cinci-sase-sapte ani? Ti-ai putea permite sa renunti la salariul tau? Dar sa te descalifici profesional, stand – ce-i drept! – cu mica ta minune, dar si cu pampersii, piureul de morcovi si cuburile colorate? Ideal ar fi ca tu sa-i fii alaturi copilasului in primele luni sau in primul an de viata, iar apoi sa ramana in seama cuiva la fel de devotat si, poate, mai priceput: mama ta sau a sotului. Asta ar fi varianta ideala, daca tinem cont numai de binele micutului. Ce parere are insa bunica? Probabil ca v-a avertizat, inca de cand v-ati casatorit sau de cand ati anuntat-o ca veti avea un copil, ca ea si-a crescut singura copiii si nu are de gand sau nu se simte in stare sa-i creasca si pe ai vostri. Ce ramane de facut? Exista mai multe variante, in care cuvantul hotarator il au insa banii.
In Occident, exista o corelare intre legislatie si institutii: daca legea prevede un concediu de maternitate mult mai scurt decat la noi (de numai doua-trei luni), atunci exista crese supercivilizate, unde iti poti lasa bebelusul de numai cateva saptamani.
La noi insa, unde mamelor li se permite sa stea acasa pana cand copilul implineste doi ani, cresele sunt sublime, dar lipsesc aproape cu desavarsire. Putinele crese care exista sunt asaltate – nu pentru nivelul ridicat, ci din lipsa de altceva!
Numai cu relatii reusesti la o cresa care avea reputatie buna si dupa putin timp poti sa regretati amarnic. Copilul taun poate luata toate virozele de pe fata pamantului. De ce? Pentru ca “eminenta” pediatra care il ingrijea i-a facut un IDR, ca sa vada daca are anticorpi fata de bacil, nu un vaccin BCG, cum trebuia. Si, pentru ca educatoarea de la cresa n-avea rabdare sa piarda timpul cu copiii, ci ii lasa singuri, avand insa grija sa le puna un casetofon cu muzica, micutii colcaiau unii peste altii, tusind, curgandu-le nasul… Este de mirare ca nu s-au imbolnavit toti !
Cum nu am auzit de existenta vreunei crese particulare, sfatul meu ar fi ca micutul sa ramana acasa, cu mama, cu bunica sau cu o bona. Ideal ar fi ca bona sa fie interna, adica sa locuiasca la voi, astfel incat sa poti iesi serile, daca vrei. Evident, formula asta nu e la indemana tuturor, fiind destul de costisitoare.
Cel mai bine ar fi sa preiei o bona care a crescut copilul unor cunoscuti si stii ca e o persoana de incredere, calma, priceputa. Exista si cateva agentii de plasare a babysitter-elor, dar probabil ca mai trebuie sa treaca ceva timp pana sa functioneze multumitor. Teoretic, agentiile iti prezinta posibila dadaca si, daca faceti tranzactia, incaseaza jumatate din primul salariu de la parinti si jumatate de la angajata; cele mai multe agentii insa iti pretind acesti bani chiar si pentru persoanele pe care nu vrei sa le angajezi. De aceea, sustin ca e mai prudent sa mergi pe formula recomandarii, fiindca trebuie sa lasi copilul pe mainile cuiva de incredere. Nu ti-as dori sa afli dupa o luna-doua, ca bona are cazier sau ca mananca pranzul copilului sau ca ii da Romergan, ca sa scape de bataia de cap!
Si varsta bonei este importanta: daca e prea tanara, nu este exclus sa aiba cu totul alte preocupari decat copilul tau. Daca e prea batrana, s-ar putea sa fie prea vlaguita pentru a plimba micutul si a se juca cu el. De asemenea, ar putea fi inclinata sa-ti rasfete copilul, ceea ce te va deranja. Faptul ca are sau nu propriii ei copii nu e neaparat un criteriu: daca are, iar ei sunt mari acum, va considera ca metoda sa (ori lipsa ei de metoda) e cea buna si nu va accepta sugestiile tale de “mama incepatoare”. In cazul in care ii lipseste metoda, nu inseamna insa ca nu are principii solide si rabdarea necesara.
Daca ati ajuns cu bine la varsta primului majorat si va ganditi sa va inscrieti la gradinita, puteti considera ca ati trecut de ce este mai greu. Aici ai la dispozitie multe optiuni: exista gradinite de stat si particulare, cu orar de patru ore sau cu program prelungit.
Criteriile principale in alegerea acesteia sunt apropierea fata de casa (daca nu este vorba despre o gradinita care sa asigure transportul) si banii, evident. Cand distanta si costul sunt similare, informeaza-te ce conditii se asigura, daca se invata engleza, daca mancarea este mai presus de orice banuieli. Du-te si vezi cum arata cladirea, patuturile, bucataria (si cum miroase acolo!), interesea-za-te daca micutii sunt scosi la aer. Ca si in cazul bonelor, sfinte sunt recomandarile cunostintelor!
Dupa ce scapati si de gradinita si va indreptati cu avant spre scoala, s-ar putea ca vietile voastre de parinti sa se complice. Adica sa va pomeniti ca nu are cine lua copilul de la scoala si sta cu el pana va intoarceti de la serviciu. si uite asa, ajungeti din nou la bunica… Sau daca nu exista aceasta posibilitate, s-au infiintat niste pensiuni pentru elevii claselor mici, unde copiii sunt supravegheati la lectii si pot sa urmeze cursuri de calculatoare, dans, muzica etc.

Cind copilul nu vrea sa doarma

danu — Mon, 01 Sep 2008 15:30:53 +0000

Daca tulburarile de somn ale copilului ne dau batai de cap exista citeva solutii pe care ar trebui sa le incercam. In primul rind vizita la medicul pediatru ar fi cel mai indicat, dar se pot incerca si diverse -trucuri- pentru copiii care nu vor sa doarma.
In primul rind trebuie stabilit un program fix
1. Stabileste o ora fixa de culcare, care trebuie respectata fara abatere. -Ceasul-copilului se va adapta si isi va regla singur acest program.
2. Cel mai bine ar fi copilul sa doarma in camea lui, in patul lui, fara prea mari schimbari a decorului. Aceste mutari stau, de obicei, la originea tulburarilor de somn. Copilul trebuie facut sa inteleaga ca patul este locul unde trebuie sa doarma, nu sa se joace, sau chiar sa manince. Daca adoarme in alt loc, ar trebui lasat sa doarma acolo, cel putin in prima jumatate de ora.
3. Baia de seara ajuta la un somn linistit
Baia calda face minuni. Ridicind treptat temperatura corpului, el este predispus la somnolenta. O gustare usoara induce somnul si ajuta copilul sa doarma linistit. Nu trebuie aglomerat stomacul copilului. Trebuie evitat siropurile sau medicamentele sedative pt ca acestea rezolva problema doar pe moment, cauzind mai tirziu.
4. Nu trebuie amenintat copilul ca daca nu doarme nu mai primeste o jucarie sau orice altceva. Somnul este o necesitate si copilul nu trebuie lasat sa creada ca este o pedeapsa sau o modalitate de a obtine ceva. Copilul adoarme mult mai greu decit un adult, de aceea el simte nevoia de a sta cu cineva, de a asculta o poveste sau de a sta cu o jucarie preferata in pat. De multe ori copiii adorm mai usor, daca stau cu ursuletul sau papusica alaturi de ei.
5. Inainte de culcare copilul trebuie atentionat ca ziua s-a sfirsit si ca de acum trebuie sa se pregateasca de culcare. Nu trebuie anuntat brusc ca e ora de culcare, trebuie sa aiba senzatia ca mai are ceva timp la dispozitie pt joaca. Asa ca poate fi atentionat spunindu-i ca mai poate sta 10 minute si apoi s-a terminat cu joaca si trebuie sa se bage in pat.
6. Cititul unei povesti poate fi cea mai linistitoare parte din acest ritual de adormire a copilului. Nu doar ca mai stai cu el ceva timp, ci el pe masura ce tu citesti povestea, se si linisteste din ce in ce mai mult. O alta solutie ar fi sa asculte muzica in surdina.
7. Spune-i noapte buna sau somn usor numai cind e timpul sa parasesti camera. Nu te intoarce imediat daca te cheama. Poate parea dur, dar copilul nu trebuie sa creada ca mama va reveni imediat daca o cheama. Cei mici stiu sa-si dreseze parintii si orice ezitare va fi interpretata ca un indiciu de neseriozitate si va intelege ca cu cit tipa mai tare, te vei intoarce si vei sta cu el.
8. Acelasi ritual in fiecare seara.
Pentru crearea unui ritual de culcare trebuie stabilita o succesiune a evenimentelor, care trebuie urmata in fiecare seara. Joaca linistita inainte de culcare coboara nivelul de activitate al copilului si il pregateste pentru relaxare.
9. Daca plinge in timpul noptii nu alerga imediat, lasa-l cam 5-10 minute pentru ca de cele mai multe ori se linisteste singur. Daca nu se linisteste, incepe sa plinga si trebuie sa mergi la el, incearca sa-ti pastrezi calmul, sa nu tipi, pt ca astfel problema se poate agrava in loc sa se rezolve.
10. Respecta-i pe cit posibil parerea
Cind copilul este mai marisor, simte nevoia sa povesteasca despre ce s-a intimplat peste zi. Trebuie gasit timp in fiecare seara pentru a-l asculta si pentru a vorbi cu el. Cere-i parerea, intreaba-l cum ii este mai bine sa doarma, ce ar dori inainte de culcare. De multe ori ei doresc sa doarma cu o lumina aprinsa, cu jucaria preferata pe care daca nu o au de la inceput, se trezesc peste noapte sa o caute, sau sa asculte muzica.
Un truc, este sa-i spuneti ca trebuie sa se pregateasca pt culcare in 10 minute, dar sa-i spuneti asta cu cel putin 20 de minute mai devreme, pentru ca apoi sa aveti sa-i mai lasati 5 minute pentru o activitate pe care el doreste foarte tare sa o faca atunci. Este foarte important de stiut ca fiecare copil are propriile lui nevoi si trebuie sa fie respectat si sa-i lasam impresia, atit cit trebuie, ca poate lua si el decizii.

ce trebuie sa stie o mamica

danu — Sat, 30 Aug 2008 14:37:45 +0000

Ce trebuie sa stie o mamica?
Cresterea greutatii unui copil este de aproximativ 200 – 250 g pe luna, insumand intr-un an 2,5 – 3kg. Este posibil ca, pentru o perioada limitata de timp, unii copii sa nu creasca deloc in greutate.
Acest lucru este natural si nu trebuie sa va faceti griji. Cresterea este mai lenta in special la copii jucausi, vioi sau energici. Daca insa micutul nu ia in greutate, este apatic sau nu are chef de nimic, este bine sa mergeti imediat la medic. Exista si grile de greutate dupa care parintii se pot orienta. Statisticile arata ca in functie de virsta, sex si mediul de viata copiii au urmatoarele greutati:
La 15 luni- in mediul urban baieti – 10,70 kg, fete 10,14 kg, iar in mediul rural baieti 10,50 kg, fete 10,01 kg;
La 18 luni- in mediul urban, baieti -11,31 kg, fete 10,89 kg, iar in mediul rural baieti 11,24 kg, fete 10,67 kg;
La 24 de luni – in mediul urban baieti 12,52 kg, fete 12,08 kg, iar in mediul rural baieti 12,33 kg, fete 11,74 kg;
La 30 de luni – in mediul urban baieti 13,70 kg, fete 13,20 kg, iar in mediul rural baieti 13,32 kg, fete 12,32 kg;
La 36 de luni – in mediul urban baieti 14,67 kg, fete 14,12 kg, iar in mediul rural baieti 14,28 kg, fete 13,75 kg;
Aceste cifre sint orientative, iar parintii nu trebuie sa intre in panica daca micutul lor are putin sub sau peste greutatea din statistici. Daca insa diferentele sint mai mari de 3-4 kg atunci copilul trebuie dus la pediatru.

Cum sa fii o mama buna

danu — Sat, 30 Aug 2008 14:33:39 +0000

Cum sa fii o mama buna
Vrei sa ai un copil sanatos, mai tot timpul vesel, bine crescut si frumos. Nu e prea mult, orice parinte isi doreste acest lucru. Insa chiar daca poate parea simplu sa fii parinte nu este o “meserie” usoara. Daca te simti nesigura, iti venim noi in ajutor!
Iubirea neconditionata, marele secret
Ai aflat vestea cea mare: peste noua luni vei fi mamica! Incepand chiar din acest moment familia ta nu mai este alcatuita doar din tine si sotul tau!
Bebelusul, cu siguranta dorit, asteptat cu mari emotii si inconjurat deja de toata dragostea crescanda, va avea nevoie de toata atentia ta! Copilul simte nevoia sa isi vada ambii parinti, sa ii simta cat mai aproape pe amandoi. Oricarui copil ii place foarte mult sa fie ingrijit, spalat, hranit, imbracat, schimbat, masat si mangaiat atat de mama, cat si de tata, care sunt pentru el centrul universului. De aceea nu trebuie sa uiti ca timpul pe care il acordati copilului este cea mai -rentabila investitie-œ pe care o poate face o fiinta umana. Avandu-si alaturi parintii, copilul tau va lua tot ce e mai bun de la voi, va va studia, copia, observa, studia… voi sunteti si veti fi o buna parte din viata lui, modelul pe care il va urma.
Cum sa fii un parinte responsabil
Nimeni nu poate fi parinte perfect daca nu-si asuma responsabilitatile care ii revin din acest fapt, daca nu poate fi langa copilul sau atat cand e motiv de bucurii, cat si cand exista greutati. Supravegheaza-ti copilul in permanenta, pazeste-l, ocroteste-l de pericole. Nu-l lasa singur, dar invata-l sa se pazeasca singur si, mai ales, invata-l cum sa devina responsabil.
Cum sa fii o mama buna
Nu-ti compara copilul cu alt copil! Niciodata si sub nici un motiv! Nu uita ca fiecare copil este unic, ca nu poate semana cu ceilalti, ca nici macar cu tine nu seamana atat de mult pe cat ti-ai dori sau pe incearca sa te convinga prietenii, rudele, familia. Cu toate ca e normal sa iti doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau, nu sta in puterea ta sa accelerezi mersul vietii, dezvoltarea fireasca a copilului, chiar daca copilul de numai doi ani al vecinului recita poezii ca pe apa, e poate mai inalt cu o jumatate de cap fata de puiul tau si, in plus, mai are si ochii verzi! Nu dramatiza: copilul tau o sa vorbeasca in curand, poate chiar mai corect inca de la bun inceput, poate ca va creste foarte mult in inaltime in doar cateva luni!
Comparatiile nu numai sa sunt inutile, deoarece nu poti sa-ti schimbi copilul, ci fac si mult rau, deoarece intrand in jocul lor ai toate sansele sa te transformi intr-un parinte nefericit si vesnic nemultumit. Consecintele sunt grave si usor de prezis: vei avea un copil frustrat, extrem de neincrezator in fortele proprii si calitatile pe care le poseda si tu vei fi o mama care il va critica tot timpul, de cele mai multe ori pe nedrept. Nu proceda nici invers, idolatrizandu-l, pentru ca vei creste un monstru de egoism.
Cum sa iti faci program de mama
Succesul tau ca parinte se va datora in mare masura si rezolvarii unei foarte grele ecuatii de impartire a timului in trei. Copilul va avea orele lui de somn, orele de masa, plimbarile programate, orarul de joaca sau de baie… Oricat ai incerca tu, nu poti sa le faci pe toate!. Chiar daca nu e deloc sor, trebuie sa gasesti un mod prin care sacrificiile tale sa nu fie prea mari, iar viata copiluli sa nu fie “sufocata” de ordine si disciplina cazona! E doar un copil. De aceea incearca sa ii impui in timp copilului programul tau de somn; aseaza-l si pe el in apropierea mesei unde mananca familia.
Cum sa iti inveti copilul ce e iubirea de acasa
Copilul tau, ca orice copil normal va aveamare nevoie sa simta si sa vada cat de mult se iubesc parintii lui, de aceea va va urmari pe fiecare dintre voi, parintii, cu maxima atentie cand va veti imbratisa la plecarea sau la venirea acasa; acest lucru ii va da incredere in el si va avea tot timpul sentimentul ca este protejat si ocrotit de ambii parinti care stiu sa isi arate dragostea si sa aibe grija unul de celalalt si de el.

Sentimentele unei tinere mame

danu — Sat, 30 Aug 2008 14:27:28 +0000

Sentimentele unei tinere mame
Foarte multe mame povestesc ca atunci cand s-a nascut primul lor copil, in momentul in care au ajuns cu el acasa si au inceput sa se ocupe de el pe cont propriu, s-au simtit foarte nesigure.
Oricate materiale despre copii ar fi citit in incercarea de a se pregati pentru aceasta experienta, ea ramane totusi o provocare noua pentru tinerele mame. Aceasta experienta nu poate fi traita decat in momentul confruntarii reale cu acea fiinta micuta care este acolo timp de 24 de ore pe zi, instalata definitiv, care traieste si respira si are nevoie permanenta de atentia mamei: nou-nascutul.
Este un efort imens de adaptare. Niciodata nu s-au mai confruntat cu o asemenea responsabilitate. De aceea, cele mai multe mame sunt ingrozite in momentul in care realizeaza ca pentru prima data in viata lor sunt pe deplin responsabile de viata unui copil. In fata acestei responsabilitati care li se pare brutala si impovaratoare, numeroase mame au tendinta de a se simti incompetente.
Este suficient ca mama sa se simta nesigura pentru a se panica din orice motiv. Ea nu are destul de multa experienta cu bebelusul pentru a sti sa interpreteze in mod corespunzator diferitele evenimente care se pot produce. De exemplu, cand bebelusul doarme profund, poate parea ca nu mai respira. In acest caz mama se agita pentru a vedea daca acesta este inca in viata. Se ingrijoreaza daca pare ca s-a inecat sau are probleme de digestie. Fiecare incident este resimtit la o intesitate foarte mare. Tanara mama percepe fiecare abatere de la regulile pe care ea le considera normale privind alimentatia si somnul copilului ca posibile semne ale unei probleme grave. De aceea numeroase mame tinere sunt tentate in permanenta sa-si sune pediatrul.
Ceea ce face si mai dificil de suportat toate aceste sentimente de incompetenta ale tinerelor mame este faptul ca nu indraznesc sa le marturiseasca nimanui. Ele isi imagineaza ca celelalte mame se ocupa de copiii lor cu mai multa pricepere. Li se pare ca sunt singurele care traiesc aceste sentimente de angoasa.
Tinerele mame primesc numeroase mesaje din mediul lor social si cultural prin care li se transimte ideea ca mama are innascut intr-un mod magic acea â€ždragoste maternaâ€ care implica invariabil abilitatile necesare ce o pot indruma in mod automat si natural in ingrijirea bebelusului sau. Problema este ca ea nu simte nimic din toate astea! Ea nu se simte apta pentru ingrijirea nou-nascutului, dar crede ca toate celelalte mame sunt inzestrate in mod natural cu acest instinct care ei ii lipseste. Ea este atat de preocupata de sentimentele ei de neliniste incat nu mai poate apela la ratiune pentru a se convinge ca exista diferente majore intre dragostea materna pentru un nou-nascut si experienta de ingrijire a unui bebelus.
Dragostea pentru nou-nascut vine in mod natural. Unele mame simt o dragoste imensa pentru copil inca de la nasterea acestuia, pentru altele, acest sentiment se dezvolta treptat. Dar in ceea ce priveste modul de ingrijire a unui nou-nascut nu putem spune ca exista o serie de cunostinte pe care mama le detine in mod instinctiv doar pentru ca este mama. Aceste cunostinte se obtin odata cu experienta, cu timpul. Este normal ca in cazul primului nascut mama sa nu stie foarte bine ce trebuie sa faca, sa se simta dezorientata si uneori chiar incompetenta.
Acestor temeri cu privire la ingrijirea copilului li se poatet adauga si o traire foarte dificila, neasteptata, aceea de resentiment fata de copil. Toatele mamele traiesc sporadic o stare de nemultumire cu privire la faptul ca bebelusul lor le solicita 24 de ore din 24. Intreaga viata a mamei graviteaza in jurul micutului care impune un program riguros si foarte solicitant.
Din pacate, nimeni nu a avertizat-o cu privire la aceste trairi resentimentare pe care la va simti. Uneori se simte vinovata pentru aceste trairi pe care le simte fata de bebelusul sau, pe care ea de fapt il iubeste atat de mult.
O tanara mama trebuie sa inteleaga ca acest resentiment initial cu privire la copilul sau este normal si, dupa o perioada de adaptare, el va dispare fiind inlocuit de o dragoste irezistibila pentru noul-nascut.
In acelasi timp exista un alt motiv pentru care mamele pot avea resentimente fata de copiii lor. Sunt foarte numeroase cele care cred ca acest copil le va apropia mai mult de sot pentru ca, in fond, au facut acest copil impreuna, si odata nascut, impreuna vor fi un trio foarte unit.
Din pacate se intampla uneori ca mamele sa descopere ca ceea ce se petrece de fapt este exact invers. In loc de a-i apropia, copilul se transforma din punct de vedere psihologic intr-un perete care se ridica intre cei doi parinti. Mama observa ca sotul sau este deseori gelos pentru atentia pe care ea o acorda nou-nascutului, purtandu-se mai mult ca un rival decat ca un tata. Mai mult, se poate ca sotul sa nu isi asume un rol activ in ingrijirea copilului si asta ii amplifica mamei sentimentul ca este singura si neajutorata in ceea ce priveste responsabilitatea cresterii copilului.
Daca tanara mama are un sot care imparte in mod real responsabilitatea cresterii copilului este recomandat ca ea sa utilizeze aceasta disponibilitate a sotului pentru a impartasi cu el sentimentele care o tulbura. Povestind sotului despre sentimentele ei de neliniste, acest lucru o va ajuta sa fie mai relaxata, simtind ca resposabilitatea pentru nou-nascut nu mai apasa doar pe umerii ei.
De asemenea, este de ajutor sustinerea unei persoane cu mai multa experienta care poate fi chiar din familie in prima perioada de dupa nastere. Dar chiar si in acest caz, mama trebuie sa isi asume in totalitate responsabilitatea ingrijirii copilului. Nimeni altcineva nu poate sa faca asta in locul ei.
De asemenea, este reconfortant sa vorbeasca si cu alte mame, de preferinta mai experimentate, si sa impartaseasca cu ele temerile pe care le au, descoperind astfel ca si ele s-au simtit la fel, insa cu timpul aceasta tensiune dispare, fiind inlocuita de bucuria de a fi mama.