» Jocuri copii

Copilaria de ieri vs. copilaria de azi

danu — Sat, 11 Dec 2010 10:35:00 +0000

Copilaria ar trebui sa reprezinte pentru fiecare om cea mai fericita perioada a vietii, cea mai pura si distractiva etapa din viata fiecaruia dintre noi…Insa ce facem cand ea isi pierde semnificatia sau cand ne maturizam mult prea devreme?
Spre exemplu, copilaria de azi este, fata de cea a noastra (de acum cativa zeci de ani), una agresiva (bombardata de media cu scene de sex, droguri, bataie), jocuri pe calculator si bineinteles, nelipsitul messenger.
Desi se spune ca omul trebuie sa evolueze mereu, totusi, in ziua de azi, totul s-a schimbat brusc.
Copilaria inocenta, fara griji, plina de joaca si voie buna, a fost inlocuita cu una “dura” si din ce in ce mai nesemnificativa pentru copiii din ziua de azi. Daca in urma cu 20-30 de ani ne bucuram de tot ce insemna o noua jucarie, o ciocolata chinezeasca, o portocala sau o banana (numai la zile mari, ca nu prea se gaseau), in ziua de azi copilasii le au la dispozitie si nu le pretuiesc la fel de mult.
Datorita faptului ca media ii bombardeaza pe cei mici cu multe filme despre sex, emisiuni in care limbajul lasa de multe ori de dorit, ei isi incep viata sexuala mult prea devreme (chiar de la 10 ani). Cu alte cuvinte, ei se lasa influentati de tot ceea ce se petrece in lumea “oamenilor mari” si nu stiu sa distinga ce e bine si ce e rau. De fapt valorile sunt lasate in urma.
Isi mai aduce aminte cineva cata fericire iti provoca o guma Turbo? Si cu cat entuziasm o desfaceai pe fiecare in parte, pentru a gasi surpriza din interior (inca o marca de masina super), si pe care o dadeai la schimb cu prietenii sau colegii de clasa! Ce vremuri…Nimic nu se compara cu jocurile pe care le practicam in fiecare recreatie (elasticul, leapsa, podul de piatra sau flori, fete sau baieti)…
In ziua de azi, copiii au evoluat o data cu tehnologia. De cand computerul a intrat in fiecare casa, ei si-au gasit alte preocupari “distractive”, cum ar fi counter strike sau alte jocuri de ultima generatie, care le-au luat locul celor inocente si pline de distractie la maxim, celor care lega prietenii pe viata.
Copilaria din ziua de azi desi este evoluata, duce la imbolnavirea copiilor, datorita faptului ca este ca un drog pentru ei, ii face introvertiti (legati de calculator si de messenger, in permanenta), iar de miscare sau sport au uitat complet.
Pana si fotbalul si desenele animate (Tom si Jerry, Sandy Bell) au fost inlocuite “cu vorbitul incontinuu, cu orele” pe mess. Trist, dar este adevarat!
Un alt semnal de alarma se ridica si asupra cititului! Copilasii din ziua de azi nu mai citesc la fel de mult ca cei de acum cativa zeci de ani. Daca ii intrebi, nu stiu cine e Cenusareasa, Frumoasa Adormita si nu au auzit niciodata de “Amintirile din Copilarie” ale lui Creanga! Motivul? Ei cred ca informatiile care se gasesc peste tot (documentarele tv. si cele care se gasesc pe net), sunt de ajuns pentru a-si imbogati cultura generala. Insa nu este adevarat! Cu cat ai mai multe informatii la dispozitie (fara sa citesti din cartile respective), cu atat nu stii ce informatii sa alegi si care, deseori nu sunt potrivite pentru tine.
Pentru a deveni un om cu valori trebuie sa citesti destul de multe carti, sa stii sa discerni ce e bine si ce e rau si ceea ce conteaza pentru tine cu adevarat in viata asta! Cu alte cuvinte formarea ta ca om se face din copilarie!
Desi copilaria de ieri nu era una foarte bogata (de informatii, alimente periculoase, dulciuri, mancare tip fast-food, jucarii din plin), aducea mult mai multa bucurie pe chipurile copilasilor, prin lucrurile simple care existau. Totul se pretuia altfel si masura avea o alta fatada pentru noi, cei care am trait intr-o copilarie inocenta!

Jocurile copilariei

danu — Wed, 01 Dec 2010 16:21:51 +0000

Dragi parinti, va mai aduceti aminte ce jocuri practicati voi in tinerete, cand nu existau calculatoare cu curse de masini si barbie dress-up? In mod cert aceste jocuri au ajutat la dezvoltarea voastra armonioasa si sanatoasa… Eu va propun sa ne amintim impreuna de jocurile copilariei noastre si sa ne invatam copiii aceste jocuri, luandu-i pe copii din fata calculatorului si a televizorului. Iata cateva jocuri de care imi amintesc eu:
Flori, fete sau baieti Cum se joaca? Pai, la inceput se aleg doua persoane, care se duc mai departe de restul lumii, unde se pun de acord asupra unui numar. Se intorc la grup si participantii spun la rand cate un numar pana cand cineva ghiceste respectivul numar. Trebuie sa aleaga unul dintre ei, dar nu oricum. Isi alege un domeniu. Clasicele sunt flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, mancaruri sau bauturi.
Ce doi de la inceput se duc inapoi la colt si se gandesc. Sa zicem ca e vorba de flori. Unul dintre ei decide sa trandafir, celalalt lalea. Se intorc si-l intreaba pe cel care-a ghicit ce prefera intre trandafir si lalea, acela plecand apoi la colt cu cel care reprezenta floarea preferata. Si asa mai departe. N-are nici o finalitate jocul, dar ce mai conteaza cand ai de ales ….
Telefonul fara fir Regula e simpla, stati insirati, primul ii spune repede urmatorului un cuvant la ureche, ala intelege ce poate, spune mai departe ce-a priceput samd, iar la final se zice cu voce tare ce-a iesit. Cu cat seamana mai putin cu cuvantul initial, cu atat mai bine.
Telefonul american Primul ii spune un cuvant celui din dreapta, acela ii spune alt cuvant celui din dreapta lui pana se inchide roata. Cineva sta pe bara si, dupa ce se termina impartasirea de secrete la ureche, incepe sa puna intrebari. Aiurea, ce-i trece lui prin cap, de la “ce-ai facut aseara?” pana “ce i-ai face vecinului X, daca nu te-ar vedea nimeni”.
Tu trebuie sa raspunzi folosind cuvantul care ti s-a spus la inceput. Sa zicem ca cineva ti-a zis lopata si e intrebarea cu vecinull, merge sa-i zici “l-as pune sa dea la lopata”. Dupa ce e intrebata toata lumea, cel al carui raspuns s-a potrivit mai bine pune intrebari tura urmatoare.
Matele incurcate Va asezati in cerc. In picioare, tinandu-va de maini. Apoi incepeti sa va incurcati. Mana peste picior, picior in capul vecinului, mana pe umar, mana pe sub celelalte maini, capul unde s-o nimeri. Nu va dati drumul la maini, dar va incurcati cat mai bine. Sau mai rau. Daca va prabusiti, asta e, mai incercam. Intra apoi in scena Descurca Tot, un personaj ales de la inceput, pe care l-ati trimis mai departe sa nu va vada acrobatiile. El trebuie sa va descurce… Bafta! Poate fi extrem de amuzant.
Tara, tara vrem ostasi! La acest joc pot participa cât mai multi copii.
Copiii se împart în doua tabere. Micutii din fiecare grup trebuie sa se tina de mâini foarte strâns. Primii vor striga: „Tara, tara vrem ostasi!” Iar jucatorii din cel de-al doilea grup le vor raspunde: „Pe cine?”
Unul dintre copiii din primul grup va numi un copil din grupul combatant: „Îl vrem pe… ” Astfel, din al doilea grup va fi ales un copil menit sa „sparga zidul” facut de adversari, pentru a putea ramâne în grupa lui. Daca nu va reusi sa gaseasca veriga slaba din tabara adversa, va ramâne acolo, în echipa opusa.
În final, echipa care ramâne cu un singur copil este cea care a pierdut.
Fazan Minimum doi copii.Jocul începe când unul din copii spune în gând alfabetul. Apoi, când un alt jucator spune „stop”, litera la care a ajuns cel care spunea alfabetul va fi cea cu care trebuie sa înceapa primul cuvânt. Unul dintre micuti spune un cuvânt care începe cu litera la care „s-a oprit” alfabetul si care este format din cel putin trei litere. Urmatorul copil trebuie sa formeze un alt cuvânt a carui primele doua litere sa fie identice cu ultimele doua litere ale primul cuvânt ales.În momentul în care un jucator nu mai stie ori nu mai poate construi vreun cuvânt cu silaba primita, el primeste un „F”. Astfel, fiecare jucator va avea dreptul la cinci greseli, penalizate, pe rând, cu „F”, „A”, „Z”, „A”, „N”, dupa care va fi exclus din joc. În acest joc nu se folosesc niciodata nume proprii ori prepozitii. Si nu se repeta niciodata cuvintele!
De-a v-ati ascunselea Se joaca cu cel putin 3-4 copii.
Se alege o numaratoare gen „Andante”, „Un’, doi, trei, alege pe cine vrei” ori alta asemenea. Copiii se aseaza în cerc, în timp ce unul dintre ei începe sa numere. Participantii vor fi eliminati pe rând de catre cel care numara. Copilul care ramâne ultimul e cel care „se va pune”. Îsi alege un loc, stabilit de comun acord cu ceilalti participanti, îsi acopera ochii si-ncepe sa numere din 10 in 10 pâna la 100. Între timp, ceilalti copiii se ascund.Dupa ce numaratoarea a încetat, cel care „s-a pus” trebuie sa gaseasca pe rând pe toti copiii.Primul care a fost gasit va fi cel care „se va pune” în tura urmatoare.
Batistuta Ca si “Perinita”, Batistuta putea demasca usor inceputul unei idile nevinovate intre kinderi: cel care avea batistuta cu siguranta ca dorea sa primeasca un pupic de la “iubirea sa secreta”. Cum insa “Batistuta” se juca mai mult intre fete, pupicurile pe obraz erau doar o confirmare a prieteniilor deja stiuite.
Mima Un joc care prespune spirit de echipa si ingeniozitate. Cred ca regulie sunt stiute de toata lumea: doua echipe, cate un reprezentant din fiecare echipa mimeaza un cuvant spus de adeversar in timp ce echipa sa trebuie sa ghiceasca.Conteaza foarte mult sa ai imaginatie dar si o echipa buna, care sa poata descifra gesturile tale disperate. Nu e chiar un joc al copilariei, il re-descoperisem in liceu cand propuneam cuvinte cu grad ridicat de dificultate, majoritatea notiuni abstracte. Cum ati mima spre exemplu “sincronizare” sau “alternativa”?
Om sarac Este unul dintre jocurile naïve ale copilariei, bazat mai mult pe hazard. In functie de numarul de jucatori, se scriau mai multe biletele cu personaje, din care patru erau cele mai importante: omul sarac – pagubitul, hotul, imparatul – cel care dadea pedeapsa si calaul – cel care o aplica.Restul erau figuranti si puteau fi trecuti ca tarani sau targoveti. Dupa impartirea aleatorie a biletelelor, omul sarac se plangea ca a fost furat si spunea numele celui banuit. Imi amintesc si acum cum, pentru a nu de da de gol, incercam sa ne stapanim fiecare muschi al fetei sau zambetul vinovat, atunci cand trageam infamul biletel care te desemna “hot”. Odata vinovatul prins, imparatul dadea pedeapsa, care putea fi mai grea – palme sau urechi inrosite- sau mai usoara, in functie de cat de bine te intelegeai in pauze cu “Liminatia Sa”. Daca in schimb faceai presupuneri gresite, o incasai fara drept la replica, chiar pagubit fiind.
Cine sunt eu? Cel mai funny joc posibil, dupa parerea mea. Fiecare jucator scrie pe un bilet numele unui personaj: real sau fictiv, insa cunoscut de ceilalti. Apoi se amesteca bine si se trage la sorti. Pe rand, fiecare jucator arata celorlalti biletul, fara sa se uite insa la el, apoi incepe sa puna intrebari ajutatoare, pentru a afla ce personaj intruchipeaza.Se poate ajunge la situatii comice, in care sa fii presedintele Americii sau Smeagol. V-ati gandit vreodata cum v-ar sta in pielea lui Yoda sau a lui Darth Vader din Star Wars?
Magarusul Era jocul care starnea cel mai mare amuzament. Mingea era pasata de la unul la altul, iar “un magarus” trebuia sa o prinda sau sa o atinga (in functie de regulile stabilite ad-hoc). Daca reusea sa faca asta scapa de titulatura de magarus, iar cel care o pierdea ii lua locul. Imi aduc aminte si acum glumele care se faceau pe seama celor care, pe rand erau magarusi.
Nuculita Este un joc care se practica toamna cand se fac nucile. Am constatat ca putin stiu de el, insa atunci cand eu eram copil era practicat de toti tovarasii mei de joaca. In careva cuvinte acesta se desfasura dupa urmatoarele reguli: mai intai trebuia sa licitezi- pe care nuci se joaca. Cand se ajungea la un acord, fiecare punea un numar egal de nuci, una langa alta, fixate intr-un strat mic de nisip. Apoi de la un punct fix trebuia sa le dobori asa cum se face azi la bawling. Cel mai priceput se alegea cu punga plina cu nuci…
Leapsa/Atinsea Imi aduc aminte si acum cum alergam cat e ziua de lunga… La jocul asta nu sunt prea multe de spus, poate doar ca ar trebui sa-l practic si acum, poate asa as scapa de kilogramele in plus.
Elasticul Un joc practicat in special de fete. Trebuia sa fim macar trei pentru a-l putea juca. Din pacate eu nu eram foarte priceputa. Imi aduc aminte ca pierdeam mereu…
Patratica (un fel de fotbal/tenis)Daca elasticul era mai mult pentru fete (toata lumea radea de baietii care jucau elasticul) patratica era jocul baieilor, cand nu se strangeau suficienti pentru doua echipe de fotbal. Terenul era impartit in patru patrate, acestea reprezentand terenul fiecaruia (uneori se juca si la dublu), iar mingea trebuia sa fie trecuta peste un fileu. Erau aceleasi reguli din tenis numai ca se juca cu piciorul, folosindu-se o minge de fotbal.
Castelul Unul dintre jocurile mele preferate in copilarie. Nu o sa uit niciodata cand, aproape ca plangeam seara cand trebuia sa intru in casa, pentru ca nu ma mai saturam sa il joc. Sigur mai stiti ca se puneau caramizi/pietre de diverse marimi pentru fiecare litera din joc: CASTEL si se juca cu mingea, care trebuia sa darame pietrele.
Tarile Putina creta, o minge, cativa copii (cel putin 4-5) si gata “reteta” pentru o distractie pe cinste. Se desena un cerc in mijlocul caruia sa desena alt cerc, micut, iar apoi se impartea in mod egal intre copiii care participau, sub diverse nume de tari: Romania, Argentina, Spania, etc. Mingea se arunca in sus de catre o tara si se striga numele altei tari, care trebuia sa prinda rapid mingea, pentru ca ceilalti se ascundeau in timpul acesta si se opreau numai cand tara cu mingea se oprea in cercul micut de care v-am spus…de aici, povestea ar putea continua randuri in sir, dar sunt sigura ca recunosti jocul, asa ca te las pe tine sa-ti amintesti restul…
Sotron Jocul emblema al oricarei copilarii apuse. Orice copil stie de “omuletul” conturat pe trotuar cu ajutorul cretei, numerotat din cap pana in picioare, pe care trebuia sa sari intr-un picior. Acesta este un joc pe care il poti juca lejer cu fiul/fiica ta, pentru ca nu necesita mai multi copii.
Imparate luminate, cat e ceasul Retraiesc si acum momente inedite ale copilariei, chiar daca doar prin prisma amintirilor. Mai stiti cat arata ceasul imparatului: o mamaliga, 10 pasi de furnica, un crocodil si asa mai departe. macar el era scutit de blestemul trecerii impasibile a timpului.
Frunza A fost unul din cele mai populare jocuri ale copilariei noastre, jucat pana la epuizare in curtea scolii sau in fata blocului. Era destul de simplu si destul de solicitant, in acelasi timp, fortandu-te sa folosesti orice arme -vorba vine, arme, de fapt era vorba de unghii si maini- pentru a o face pe cea din echipa adversa sa calce linia. Si da, nu imi amintesc sa se fi jucat si baieti jocul asta. Merg prin cartier si vad tot mai rar -aproape deloc- desenat conturul cu creta al “Frunzei”. Ce se joaca copiii de astazi?

1, 2, 3 la perete stop!Il jucam intotdeauna in fata blocului, folosind drept “perete” unul din zidurile exterioare ale cladirii. Nu-l jucam niciodata foarte multa vreme, pentru ca ne plictiseam repede, dar il jucam destul de des. Smecheria era sa spui “unudoitrei” mai lent -asta tin minte- si “la perete stop” foarte foarte rapid, ca sa te poti intoarce repede si sa ii prinzi pe cei care se miscau. Videoclipul este cu o pisica care joaca acest joc!
Statuetele Stiu ca in alte locuri acest joc se mai numeste si “Incremeneste, statuie”. Nu tin minte sa fi avut reguli foarte stricte, dar stiu ca in serile de vara afara ne strangeam toti copiii in gradinita din fata blocului si ne amuzam -lucru curios la niste copii- stand nemiscati.
Tomapan Stiu ca nu e ceeea ce ai numi un joc sportiv, e unul pe hartie. Dar el ne ocupa toate orele de curs plicticoase si toate pauzele in care era prea frig ca sa iesim in curte. Si, daca aveti chef, va astept oricand la un joc, pentru ca eram foarte buna la el!
Ursu’n barlog E unul din jocurile care ne erau foarte dragi atunci cand eram micuti. Nu era el cel mai interesant, dar noi eram incantati. Cum ar fi sa vezi o gramada de adulti jucand “ursu’n barlog” in fata companiei la care lucreaza?
Coarda Trebuie sa recunosc ca acu cateva luni am reusit sa gasesc o coarda la niste prieteni si nu am putut sa ma abtin sa nu sar “cifrele”. Stiti ce-am aflat? Inca joc bine…
Pititea Daca imi era sila sa joc si nici nu vroiam sa ma pun, ma “piteam” in casa. Stateam la etajul 1 si imi era usor sa ies si sa nu ma vada, pentru ca vedeam pe geam cand pleca de la bloc. Da, stiu, trisam.
Tubermane – Alt joc frecvent jucat la mine in zona, zona plina de bucati rupte de hartii de la gornete. Unul din locurile preferate pentru a juca acest joc era “blocul fantoma”, un bloc care statea sa cada, plin de boschetari pe care ii trezeam din somn uneori cu gornetele.
Tenis de picior – Foarte misto jocul asta, doar ca nu-mi convenea sa fug dupa minge…mingie daca se ducea undeva la vale. Era foarte interesant cand aceasta ajungea prin casele oamenilor. Odata a trebuit sa ma catar pana in balconul de la etajul 1 ca s-o recuperez.
Adevar sau obligatie – Joc de jucat cu fetele. De multe ori alegeam provocare ca sa ma puna cineva sa pup pe cineva, dar nu intotdeauna era vorba de asta. De multe ori ma ridicam si dansam, cantam ceva sau ma duceam sa dau cu piciorul in cine stie ce usa. Spanzuratoarea – Daca nu aveam chef de miscare, ne puneam sa ghicim fel si fel de cuvinte. Unii mai nesuferiti, ca si mine de altfel, puneau cuvinte imposibile.
Baba oarba - Unul din cele mai tari jocuri. Erai pe jos de ras. De fapt, de aia si venea orbetele catre tine ca te auzea bufnind dupa ce dadea cu capul de perete.
7 pietre - Jocul ala cand venea lumea repede sa-ti strice tie piramida din pietricele daca nu le prindeai o minge-n mecla. Daca ti le imprastia, te aplecai sa le asezi repede si fix atunci se gasea un dobitoc sa vina la mingia ta si sa-i friga un bombeu de ajungea tocmai in cartierul vecin.
Sticluta cu otrava – Sticluta sticluta cuuuuuu….MIERE. O nu, m-ai pacalit ;
Omul negru. O persoana trebuia sa fie mama, una omul negru si ceilalti jucau rolul de copii. Ei veneau de la scoala si se duceau la baie (alegeam noi un loc). Acolo statea omul negru care ii speriai iar acestia fugeau catre mama plangand. Ea ii linistea, spunandu-le: „nu mai plange, sunt doar sosetele tatalui tau „ sau orice altceva ce poate sa fie negru. Si tot asa pana la ultimul copil, caruia omul negru ii spunea o anumita ora: de exemplu, ora 5. Trebuia sa se intoarca la ceilati copii si la mama. Se invarteau in cerc cantand: „ora 1 a trecut, omul negru n-a venit; ora 2 a trecut, omul negru n-a venit…” si tot asa pana ajunge la ora dorita de omul negru. Ziceau: „ora cinci a venit, omul negru a venit!”. Cand auzeai cuvintele „ omul negru a venit”, trebuia sa fugi sa nu te prinda. Pe care copil l-a prins, acela a iesit din joc si astepta pana omul negru ii prindea pe toti. Cel care iesea ultimul devenea omul negru in jocul urmator, care iesea primul- mama, iar restul- copii.
Cazemata! Iarna se faceau cazemate din zapada si se incepea razboiul cu bulgari.
Pac – pac! Cu tevile de cornete! Unde sunt cornetele de altadata, caietele vechi rupte?!?! Ala era Counter Strike adevarat frate!
Lapte gros! Unde ne rupea carca…….ii spargeam pentru ca ma ajuta fizicul!

Dezvolta-i abilitatile prin joc

danu — Wed, 24 Nov 2010 21:05:17 +0000

Tu si copilul tau va veti distra foarte mult jucand aceste jocuri simple care il vor ajuta sa se dezvolte.

12-16 luni
Trezirea la viata

Prefa-te ca jucaria lui preferata de plus este reala – fa-o sa mearga, sa mearga la culcare sau sa danseze prin camera. Include-o in activitatile zilnice – asezand-o la masa, de exemplu.
Daca vorbesti tot timpul despre ce faci, il vei ajuta sa isi dezvolte abilitatile lingvistice.
Prefa-te ca esti fericit sau trist ca sa il inveti ce sunt sentimentele si emotiile dezvoltandu-i imaginatia.

Impinge-ma, trage-ma

Daca observi ca incearca sa se ridice si sa mearga, ajuta-l sa exerseze folosind un joc de impins si tras. Intrebuinteaza un obiect mobil cum ar fi scaunul lui sau cutia cu jucarii.
In timp ce se tine de margini ca sa se sprijine, tu poti sa tii partea cealalta si sa o echilibrezi. Apoi, trage usor cutia spre tine ca sa il incurajezi sa paseasca inainte.
In curand, va incepe sa impinga in timp ce tu tragi usor de ea. Astfel, va prinde incredere in el pana cand intr-o zi va merge in sfarsit.

Bate din palme fericit

Acum, copilul tau poate sa iti tina palmele desfacute, dar va dura ceva pana va invata sa bata din palme. Deocamdata, tine-i tu palmele unite sau lasa-l sa le tina el pe ale tale dupa ce le apropii.
Aseaza-l pe podea cu fata spre tine sau in poala ta si canta si bate din palme in ritmul muzicii. Toate aceste lucruri ii vor dezvolta capacitatile lingvistice precum si coordonarea mana-ochi.

Cine se ascunde aici?

Copilului tau ii va placea sa joace jocuri simple de v-ati ascunselea. Dimineata, dupa ce va treziti, ascundeti-va pe rand sub asternuturi; iar daca esti in baie foloseste un prosop mare.
Ca sa va distrati si sa radeti si mai mult, stimuleaza-l in timp ce se ascunde. „Hmm, acesta e un picior? Sau o mana?” Jocurile de acest gen il va invata ca daca el nu vede ceva, nu inseamna ca nu e acolo.
Cand este infasurat in prosop, du-l in alta camera. Va fi incantat ca va observa ca este intr-un loc nou.

Jocul

danu — Mon, 01 Sep 2008 17:47:12 +0000

Jocul Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este « munca copilului ».
In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social.
Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, carti de joc etc.).
In perioada de prescolar se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate, alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care se deplaseaza in fotoliu rulant sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului.
Jocurile trebuie sa fie adaptate in functie de deficienta copilului.
Copiii cu tulburari de comportament trebuie sa fie permanent sub observatie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie sa fie cat mai variate.