» Copilul intre 1-3 ani

Luna 19

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:56:56 +0000

Dezvoltarea fizica
In cea de-a 19-a luna, copiii au nevoie, in medie, de cel putin 13 ore de somn pe zi. Multi se vor multumi cu un pui de somn dimineata si/sau dupa-amiaza (daca ai noroc). Pentru unii copii, totusi, perioadele de somn devin mai dezordonate in cel de-al doilea an, unii renuntand la somnul de dimineata iar altii refuzand total sa atipeasca.

In general, un micut la varsta aceasta se poate descurca si cu un pui de somn pe zi, dupa-amiaza, mai ales daca acesta e ceva mai lung (o ora-doua). Insa, rar, un copil activ de varsta aceasta poate sa reziste de dimineata pana seara fara sa motaie putin, sau macar sa stea linistit o perioada.

Daca micutul tau se opune orei de siesta (de ce sa se odihneasca cand ar putea sa iasa afara si sa se joace?), continua sa indeplinesti un ritual linistit, calmant, precum faci la culcare seara. Trage-i draperiile in camera, citeste-i dintr-o carte, pune muzica lenta si fa o atmosfera ce indeamna la somn. Daca micutul tot nu inchide ochii, cel putin va avea o pauza linistitoare, de care are mare nevoie. Ca si tine de altfel!

Dezvoltarea intelectuala
In cea de-a 19-a luna, copilasul tau va fi deja o mica persoana constienta de sine care poate recunoaste si posibil chiar si sa-si spuna propriul nume si sa-si identifice imaginea reflectata din oglinda. De asemenea, va fi un grozav imitator ce se implica in orice activitate din casa. Fie ca stergi pe jos, impaturesti lenjeria sau pregatesti cina, el va dori sa te ajute.

Si chiar daca sarcina respectiva ar putea sa dureze mai mult cu participarea copilului, daca nu te grabesti prea mult, incearca sa transformi sarcina intr-o joaca. (Inteaba de exemplu, “Poti sa sortezi toti ciorapii rosii?” sau “Poti sa duci servetelele astea la masa?”) In niciun caz nu descuraja impulsul minunat al copilului tau de a fi de folos. S-ar putea sa vina o vreme, in anii adolescentei sau chiar mai devreme, cand ii vei cere, il vei ruga mieros sau chiar il vei mitui, ca sa te ajute cu treburile casnice!

Luna 18

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:54:10 +0000

Dezvoltarea fizica
Pe masura ce se apropie de varsta de un an si jumatate, copiii sunt tot mai plini de energie. Abilitatile motorii si coordonarea dintre mana si ochi a copilului tau continua sa se dezvolte. Acum, puiul tau este capabil sa construiasca un turn din trei-patru etaje, sa arunce cu mingea, sa puna si sa scoata lucruri dintr-un recipient, sa intoarca paginile unei carti si sa apese pe clanta, sa foloseasca singur tacamurile pentru copii (desi nu intotdeauna pe atat de ingrijit pe cat ti-ai dori), sa soarba dintr-o cana si sa deseneze (mazgaleasca), uneori pe mobila sau pe tapiteria mobilei.

In acelasi timp, micutul invata conceptul de joaca inchipuita, astfel incat e posibil sa isi foloseasca jucariile in moduri noi si inventive: o jucarie impinsa devine un carucior de cumparaturi sau de copii; plastilina devine aluat de prajiturele; jucariile de tip forma devin cesti de ceai. Urmareste-ti micutul cum isi folosese imaginatia – si in acelasi timp, observa cum dexteritatea i se dezvolta prin joaca creativa.

Dezvoltarea intelectuala
Pe la aceasta varsta, micutul curios ar putea sa inceapa sa intrebe “Ce e aia?” in legatura cu aproape orice obiect pe care il vede. Dorinta de a invata numele obiectelor din jurul sau duce la o explozie de vocabular in perioada dintre 18 si 20 luni. Odata ce copiii intra in aceasta faza de uimitoare dezvoltare a vorbirii, este posibil ca acestia sa retina mai multe cuvinte noi pe zi.

Din moment ce procesul de invatare la aceasta varsta se bazeaza pe repetitie, micutii se delecteaza cu joaca pe degete, cantece simple si jocuri ce implica sunete si cuvinte traznite. Adesea ei repeta noile cuvinte sau expresii inainte de a adormi, sau in timp ce merg in masina, asa ca nu te mira daca auzi la nesfarsit refrenul dintr-un cantec preferat (sau cel putin versiunea copilului tau dupa cantec). Copiii capata un imens simt al puterii atunci cand invata noi cuvinte, mai ales cand isi dau seama ca pot folosi aceste cuvinte pentru a obtine ce vor!

Luna 17

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:45:28 +0000

Dezvoltarea fizica
Acum micutul tau se ridica si merge de cateva luni! Devine tot mai sigur pe propriile picioare si va cadea mai rar, va trece colturile mai lin, va fi in stare sa tina lucruri in mana in timp ce merge si va infrunta suprafetele accidentate cu mai mult succes.Copiii de varsta aceasta se distreaza mult urcandu-se pe mobila, pe scaunele, pe bare de catarat, pe scari, adica pe orice! Desi e important sa te asiguri ca micutul se catara in siguranta si sub supraveghere, e important sa ii oferi si suficiente ocazii sa exerseze.In lumea unui copilas, practica – si repetitia la nesfarsit – este cheia succesului. In lunile urmatoare, copilul tau va capata si alte abilitati complexe de miscare, precum saritul si alergatul. Cu fiecare salt inainte, puiul tau va capata mai multa putere, incredere si mobilitate.

Dezvoltarea intelectuala
In ultimii ani, cercetatorii au descoperit ca la nastere, creierul nu este dezvoltat in intregime, si ca acesta creste spectaculos in primii trei ani de viata. Cea mai simpla si cea mai eficienta cale de a sustine dezvoltarea creierului copilului tau, mai ales in primii ani, este sa satisfaci curiozitatea lui naturala si setea de cunoastere. Mergi cu el la plimbari, aratandu-i lucruri noi si interesante pe drum. Dezvolta-i imaginatia citindu-i carti, ascultand impreuna muzica, inventand povesti si desenand alaturi de el.Ofera-i un mediu familial sigur, o ambianta protectoare, si mentine la un nivel minim privitul la televizor (Academia Americana de Pediatrie descurajeaza privitul la televizor pentru copiii de pana la 2 ani, considerand ca nou-nascutii si copiii mici au nevoie de interactiune directa cu parintii si alte persoane afective, pentru ca abilitatile lor sociale, emotionale si cognitive sa infloreasca). Mai presus de orice, bucura-te de copilul tau, urmeaza-l si constientizeaza ca prin eforturile cele mai naturale, firesti, ii vei oferi un punct inteligent de plecare in viata.

Luna 16

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:43:09 +0000

Dezvoltare fizica
Mofturi, nazuri, si capricii! Obisnuintele lui privind mancarea se pot schimba. Poate sa-si intoarca nasucul de la mancarea altadata preferata, sa treaca prin faza in care mananca doar un singur fel sau doua.De fapt, majoritatea copiilor vor manca exact cata nevoie au pentru crestere si dezvoltare normala. Ceea ce parintii trebuie sa-si aminteasca este faptul ca “treaba” lor este sa asigure (sa serveasca) copilului lor o diversitate de alimente sanatoase la fiecare masa si sa nu isi forteze copii sa manance mai mult decat vor ei.

Dezvoltare intelectuala
Copilul tau deprinde capacitatea de a invata din ceea ce a vazut la altii. De pilda, daca ii arati cum sa manipuleze o jucarie noua, te poate surprinde facand acelasi lucru ceva mai tarziu in aceeasi zi sau saptamana respectiva.De asemenea, cand te vede gatind sau dand cu aspiratorul, stocheaza informatii in creier. Atunci cand isi ia jucariile, vase de bucatarie sau aspirator, si ii imita pe mama si tata, de fapt isi “flexeaza muschii” memoriei in crestere!

Imbracaminte pentru copii (1-3 ani)

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:35:41 +0000

Odata ce copilul a invatat sa mearga, poti adauga pe lista si incaltamintea pentru copii. Cand se apropie de varsta invatatului la olita, vei avea nevoie si de lenjerie intima.
Tinute de zi: Piesele separate, bluze si pantaloni, in loc de salopeta, sunt mai potrivite pentru un copil care a invatat sa mearga si invata sa foloseasca olita/toaleta. Vei observa ca pe masura ce copilul creste, va trebui sa inlocuiesti bluzele mai des. Cand vei face tranzitia de la scutece la chiloti, vei observa ca pantalonii care pareau stramti peste scutece sunt, de fapt, buni sau chiar largi.
Atat rochitele, cat si pantalonii simpli, fara inchizatoare, sunt mai practici in perioada invatatului la olita si incurajeaza copilul sa fie mai independent. Evitat salopetele cu fermoar la spate in aceasta etapa, pentru ca folosirea lor poate fi frustranta atat pentru tine, cat si pentru copil.
Atunci cand copilul invata sa se imbrace singur, opteaza pentru haine care sunt usor de manevrat pentru el. Marimile variaza de la producator la producator, deci marimea trecuta pe eticheta nu este intotdeauna folositoare.
Jachete si tinute de iarna: O jacheta cu gluga ce poate fi spalata la masina este cea mai practica. Cele cu nasturi mari sunt ideale, pentru ca la un moment dat copilul va invata sa se imbrace singur. Jachetele nu trebuie sa fie atat de groase incat copilul sa nu se poata misca in ele. De fapt, este mai comfortabil daca ii dai mai multe haine mai subtiri una peste alta.
Pentru copiii foarte mici, alege manusi intregi, fara degete; sunt mai calduroase decat cele obisnuite. Copiii mai marisori prefera manusile cu degete, pentru ca le ofera mobilitate. Manusile legate intre ele sunt de preferat pentru ca cei mici sa nu le piarda. Lenjeria intima: Lenjeria intima din bumbac este cea mai buna pentru ca lasa pielea sa respire, pe cand cea din material sintetic nu. Maiourile sunt necesare doar daca te afli intr-o zona cu climat rece sau ai o locuinta racoroasa.
Sosete si pantofi: Nu este nevoie sa cumperi incaltaminte inainte ca bebelusul sa fi invatat sa mearga. De fapt, bebelusilor le este mai bine desculti, pentru ca au talpile foarte sensibile. In plus, piciorusele sunt in mod natural “nealunecoase.”
Cand copilul incepe sa mearga, pantofii lejeri, din piele sunt recomandati, pentru ca nu se impiedica atat de usor cu ei. Daca totusi copilul are o problema cu transpiratia picioarelor, retine ca materialele din piele sunt cele mai indicate pentru ca lasa pielea sa respire.
Atunci cand probezi incaltamintea pentru copii, distanta dintre degetul mare si varful pantofului trebuie sa fie de aproximativ un centimetru. Verifica asta atunci cand copilul sta in picioare. In partea din spate, pantoful trebuie sa fie fix.
Cauta pantofi cu talpa nealunecoasa. Incaltamintea cu scai sau catarama este mult mai usor de manevrat pentru copii, decat cea cu sireturi.
Odata ce copilul a invatat sa mearga, va trebui sa cumperi pantofi noi circa la 4-6 luni, un proces costisitor, indiferent cat cheltuiesti pe o pereche.
Trebuie sa fii atenta si la sosete, pentru ca o soseta stramta este la fel de rea ca un pantof mic. Pentru a absorbi umezeala, alege sosete din bumbac. Daca vei cumpara perechi de sosete identice, din acelasi material si de aceeasi culoare, va fi mai usor sa le aranjezi dupa spalare.
Colantii sunt o optiune pentru fetite. Cei din bumbac sunt mai caldurosi, mai grosi si se rup mai greu, spre deosebire de cei din naylon.
Cea mai mare provocare in ceea ce priveste alegerea hainelor, este gasirea unora care sunt lejere, comode, dar si potrivite ca marime unui copil aflat in continua crestere.
Daca vei urma sfaturile noastre, copilul tau se va bucura de o garderoba functionala in orice sezon.

Cum sa te manifesti cand copilul invata sa faca la olita

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:32:19 +0000

Folosirea olitei constituie un moment important in dezvoltarea copilului. Unii parinti sunt entuziasmati de acesta realizare a micutului lor, altii sunt mai rezervati.
In timp ce unii experti sunt de parere ca ar trebui sa fii foarte fericita si sa ii transmiti clar acest lucru copilului in etapa in care acesta invata sa faca la olita, altii spun ca ar trebui sa eviti sa iti manifesti prea mult entuziasmul sau satisfactia si tot ce ar trebui sa faci ar fi sa ii spui ca esti mandra de el.
Raspunsul corect difera in functie de relatia parinte-copil.
Unii parintii sunt prin natura lor entuziasti, indiferent daca vorbim despre primii pasi, construirea unui turn din piese lego sau a face singur pipi in olita.
Altii insa, sunt mai rezervati. Si copiii sunt diferiti.
Unii tanjesc dupa atentie si ar face orice sa se simta ca mama si tata ii apreciaza.
Altii sunt usor de impresionat si prefera sa fii mai subtila cand vine vorba despre aprecieri.
Chiar si doi copii care fac parte din aceiasi familie vor raspunde diferit.
Probabil cel mai bun sfat pe care ti-l putem da este sa faci ceea ce simti de cuviinta si ce observi ca il ajuta pe copilul tau sa persevereze.
Cel mai important e ca micutul tau sa stie ca esti alaturi de el si ca il sprijini in eforturile si progresele pe care le face.
Nu uita sa ai rabdare. Intregul proces de invatare va necesita ceva timp.
E posibil sa nu te simti foarte confortabil sa il lasi sa aiba grija singur de acest aspect pentru timp indelungat.
Cel mai bun lucru care il poti face este sa te relaxezi, sa ai rabdare si sa te bucuri de fiecare moment petrecut alaturi de copilul tau.

Trecerea de la patut la pat

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:29:45 +0000

Odata cu cresterea copilului, se impune si schimbarea locului de dormit. Trecerea la un pat obisnuit se poate dovedi a fi dificila pentru unii copii.
Pentru copii este un moment entuziasmant cand scapa de patutul cu gratii si dorm, pentru prima oara, intr-un pat obisnuit.
Dar odata ce descopera ca e liber sa se dea jos din pat oricand, s-ar putea sa-l gasesti alergand pe hol sau cautand cine stie ce, prin bucatarie.
In aceasta perioada, multi parinti nu mai pot dormi bine.
Ce trebuie sa faca parintii, in asemenea cazuri?
In primul rand, nu renunta la patut pana aproape de varsta de trei ani.
Cand gratiile dispar, copiilor le e greu sa inteleaga care sunt limitele.
Odata ce l-ai mutat intr-un pat obisnuit, pastreaza aceeasi rutina ca inainte. Cand parasesti camera, dupa ce l-ai invelit si i-ai spus noapte buna, copilul ar trebui sa fie inca treaz.
Daca se ridica din pat, condu-l inapoi in camera si aminteste-i ca trebuie sa ramana acolo si sa se culce. Daca te asculta si se baga inapoi sub plapuma, lauda-l spunandu-i ca e ascultator si arata-i ca esti multumita de comportamentul lui, apoi iesi din camera.
S-ar putea sa fii nevoita sa faci asta de mai multe ori, pana se plictiseste sa se tot ridice din pat.
Exista doua mari greseli, pe care nu trebuie sa le faci atunci cand copilul tau face trecerea de la patut la patul obisnuit.
In primul rand, nu e voie sa modifici ruitna de somn. Concret, trebuie sa procedezi la fel ca inainte, adica sa pleci din camera inainte ca el sa adoarma.
In al doilea rand, nu trebuie sa cedezi si sa il lasi sa doarma in pat cu tine sau cu alti membri ai familiei. Daca cedezi, te vei confrunta cu aceeasi problema, seara de seara, mereu.
Unii copii se vor acomoda mai repede iar altii mai greu, important este sa stii cum sa gestionezi aceasta problema.

De la scutece la olita. Invata copilul sa stea pe olita

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:27:10 +0000

Trecerea de la scutece la olita este un pas deosebit de important in viata unui copil. E un proces care nu trebuie grabit sau fortat, ci tratat cu multa rabdare si perseverenta.
Daca micutul tau a implinit un an sau se apropie de aceasta varsta, poti incepe sa ii faci cunostinta cu olita.
Poti face gesturi simple, care vor pune baza educatiei copilului tau si il vor obisnui cu ideea ca trebuie sa renunte la scutec.
- In timp ce ii schimbi scutecul, povesteste-i copilului ce faci, astfel incat sa ajunga sa inteleaga ce inseamna toaleta si functiile biologice.
Foloseste cuvinte ca „pipi”, „treaba mica” sau „treaba mare”.
Explica-i notiuni precum: umed, uscat, a te sterge, a te spala.
Daca nu te deranjeaza o astfel de metoda, du copilul cu tine cand mergi la baie si explica-i cum se foloseste toaleta. Spune-i ca atunci cand va fi mai mare, va face treaba mica si treaba mare in toaleta, in loc de scutec. Daca vrea, lasa-l sa traga apa.
Explica-i copilului tau de ce i se umezeste scutecul sau ce se intampla cand face treaba mare.
Pune copilul sa faca tot felul de lucruri simple, sa aduca o jucarie din cealalta camera sau sa puna lingura in sertar.
Incurajeaza-ti copilul sa se descurce singur, sa-si puna ciorapii, sa-si ridice singur pantalonii, sa duca o cana in chiuveta sau sa-ti aduca o carte. Stai cu copilul tau si citeste-i, in fiecare zi.
Obisnuieste copilul cu olita
Cumpara o olita si cateva perechi de pantaloni mai largi, cu elastic, pe care copilul ii va putea da jos cu usurinta, dar si scutece in care sa simta umezeala si pe care sa si le poata da jos singur.
Pune olita in baie si spune-i copilului de ce ai pus-o acolo.
Pune-ti copilul sa se „antreneze”, stand pe olita chiar daca nu il scapa.
Prima etapa in folosirea olitei
Imbraca-ti copilul in pantalonii sau in scutecele pe care le-ai cumparat.
Respecta rutina, pune copilul sa stea pe olita dimineata, dupa ce se trezeste, dupa masa, inainte sa urci in masina si inainte de culcare.
Pentru copii rutina este foarte importanta in procesul de acomodarea.
Daca bebelusul tau da semne ca ar vrea sa mearga la toaleta, spune-i (nu intreba): „Hai sa mergem la olita.”
Atat baietii, cat si fetele, invata stand pe olita.
Copilul trebuie sa fie relaxat inainte sa mearga la toaleta: citeste-i o poezie, povesteste-i ceva sau canta-i.
Fa astfel incat spalatul mainilor sa devina o activitate distractiva. Pune un scaunel langa chiuveta, ca sa ajunga la ea. Cumpara sapun colorat.
Lauda-ti copilul cand merge la olita.
Nu te enerva cand se intampla accidente si nu-l certa.
Foloseste scutece pe timpul noptii.
Cand mergeti cu masina, pune o patura pe bancheta si nu uita sa-ti imbraci copilul in scutece pe care le poate da jos singur.
Cand nu sunteti acasa, du-l la toaleta din restaurant, acasa la bunici sau prin alte locuri pe unde umbli.
Ai rabdare. Dureaza intre 3 si 12 luni pana copilul va invata sa mearga singur la baie.
Daca micutul devine agitat, isteric sau incepe sa planga atunci cand incerci sa-l inveti sa foloseasca olita, sau daca te enervezi chiar tu, mai bine opreste-te. Incearca o alta abordare, peste o luna sau doua. Unii copii invata mai repede, altii mai greu. Totul e sa ai rabdare.

Cum apar cariile la copii

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:24:03 +0000

Datorita bacteriilor din gurita copilului pot aparea cariile dentare. Periatul sau stersul dintilor bebelusului reduce riscul aparitiei acestora.
Majoritatea cariilor la bebelusi si copilasii mici apar intr-unul din urmatoarele trei locuri:
- Intre dinti;
- Pe suprafata de mestecare a molarilor;
- La marginea gingiei in partea posterioara a dintilor din fata (incisivii).
Cand cariile incep sa se dezvolte, arata ca o linie alba, ca de creta.
Aceasta linie alba reprezinta o carie timpurie.
Este o mixtura de placa, bacterii si zaharuri care vor ataca suprafata dintelui.
Daca este lasata netratata, aceasta placa devine mai intai maronie si apoi neagra. Acesta este punctul de la care nu mai exista intoarcere, odata ajunsa caria acolo, vei avea de a face cu proceduri dentare majore.
In mod frecvent, se vede linia alba de culoarea cretei in guritele copilasilor in al doilea an de viata.
Incepe sa periezi dintii bebelusului de indata ce acestia incep sa apara. Astfel, distrugi placa bacteriana si reduci riscul infectiilor.
Amestecul de zaharuri care se depune pe suprafata dintilor care nu sunt curatati perioade mai indelungate de timp ofera conditiile optime pentru aparitia cariilor.
Ce pot face doctorii
Cauza bacteriana pentru deteriorarea dintilor este Streptococcus mutans, o ruda indepartata a streptococului din gat. Bacteriile orale ale adultilor sunt mult mai agresive decat cele ale copiilor.
De aceea, parintii nu ar trebui niciodata sa introduca in gura lor suzeta bebelusilor sau sa foloseasca peria de dinti pentru bebelusi. Insa, poti sa iti saruti copilasul de cat mai multe ori, cu siguranta aceasta va avea mult mai multe beneficii decat riscuri.
Doctorul sau dentistul iti poate recomanda suplimente cu fluoruri pentru anumite situatii.
Cu toate acestea, prea multe fluoruri sunt daunatoare, pot fi chiar otravitoare pentru copilul tau. Asadar, pana cand copilul tau poate scuipa, dupa perierea dintilor pasta de dinti (de obicei intre patru si sase ani), ar trebui sa folosesti o pasta pentru dinti si gingii care sa nu contina fluoruri.
Se recomanda sa faci prima vizita la dentist cand copilul implineste un an. Unii dentisti de familie recomanda sa astepti pana la varsta de trei ani (sau chiar mai mult).
Chiar si unii parinti increzatori in fortele proprii isi fac griji in legatura cu sanatatea si bunastarea copilului lor, din cand in cand. Daca ai vreodata vreo ingrijorare sau intrebare in legatura cu sanatatea copilului, nu intarzia sa faci o vizita medicului pediatru.

Importanta calciului la copii

danu — Tue, 08 Feb 2011 16:17:31 +0000

Calciul este mineralul prezent in cea mai mare cantitate in corpul unui copil. Alimentatia bogata in calciu este esentiala pentru dezvoltarea sanatoasa a oaselor copilului. Este si o buna metoda pentru a preveni aparitia osteoporozei la adulti. Copiii cu varsta intre 1-3 ani au nevoie ca organismul lor sa asimileze zilnic circa 500 mg de calciu (echivalentul a 2 pahare de lapte). Prescolarii si scolarii trebuie sa asimileze 800 mg de calciu zilnic (aproximativ 3 pahare de lapte). Adolescentilor le este indicata asimilarea a 1300 de mg calciu, mai ales la pubertate.
Copiii care beau lapte zilnic asimileaza mult mai usor necesarul de calciu recomandat pentru organism. Cei care nu beau lapte sau carora nu le place acest produs ar putea avea unele dificultati in obtinerea necesarului de calciu de care organismul are nevoie, insa aceasta problema poate fi rezolvata printr-o alimentatie adecvata.

Specialistii recomanda verificarea etichetelor produselor alimentare si alegerea celor care contin calciu in proportie de peste 20%. Puteti gasi mari diferente in continutul de calciu din alimente chiar si printre marcile diferite ale acelorasi produse cum ar fi branza, sucul si painea.
Iata cateva alimente cu un continut ridicat de calciu: iaurt, lapte, branza (inclusiv mozzarella), milk-shake-uri sau lichior de oua.
Copiii care sunt alergici la consumul de lapte pot apela la alte produse care contin calciu, mai precis: carne de somon, sardine, fasole alba, broccoli, spanac, mazare, varza de bruxelles, seminte de susan sau migdale.

Cartile de colorat si educatia copilului

danu — Sat, 11 Dec 2010 23:09:23 +0000

Educatia reprezinta cheia succesului pentru adolescentul de mai tarziu. Asa ca inca din cele mai mici varste este indicat sa ii cititi micutului carti de povesti si poezii inainte de culcare. De multe ori cateva minute de colorat il poate ajuta pe cel mic sa isi insuseasca cele mai insemnate deprinderi educative. Va reusi sa cunoasca culorile, animalele domestice sau salbatice, dezvoltandu-si astfel imaginatia.
Inca din primele luni de viata ii puteti citi micutului cele mai interesante povestioare pentru copii, pentru ca mai tarziu, dupa varsta de 2 anisori sa il indrumati sa coloreze anumite peisaje din cartile de colorat. Spuneam ca este indicat sa ii aratati cum se coloreaza dupa varsta de doi anisori intrucat de la aceasta varsta cel mic nu isi va mai duce la gura hartia colorata si nici nu va mai fi atras sa rupa foile din carticica cu povesti.

Avantajul colorarii este unul destul de evident. Atunci cand cel mic va pasi pe treptele scolii, acesta nu va mai fi la fel de stresat atunci cand vede cartile de studiu. Va fi destul de obisnuit cu acestea si nu le va mai asocia cu temele, o indatorire atat de stresanta pentru micii scolari.

Totodata, a-l invata sa coloreze inseamna sa il ajuti sa ii dezvolti creativitatea. Prin desen cel mic isi poate exprima imaginatia si va reusi sa deprinda notiunile cele mai esentiale. Totodata, relatia dintre tine si el poate capata valentele prieteniei, dobandind incredere si vorbind un limbaj similar. Daca ne referim la cercul sau de prieteni acesta poate fi extins, reusind astfel sa se imprieteneasca cu persoane de aceeasi varsta.

De asemenea, o carte de colorat il poate tine mai la distanta de calculator, fara insa a i se impune din partea voastra. Timpul petrecut in fata televizorului va fi si el scurtat. Atunci cand cel mic este incantat sa invete sa coloreze nu ii restrictionati o astfel de activitate intrucat astfel il puteti ajuta pentru mai tarziu. Cartea cu povesti sau cea cu basmele copilariei poate fi citita mai tarziu, inainte de culcare. A face din cititul povestii o tehnica de dinainte de culcare inseamna ca veti reusi sa creati o atmosfera de somn educativa, dar si destul de mult asteptata de cei mici. Si uite asa, Mos Ene vine pe la gene….

Copilul peste 1 an: solutii la 10 probleme frecvente

danu — Thu, 02 Dec 2010 23:56:45 +0000

Incepe o perioada frumoasa, in care e bine sa fii aproape de puiul tau si chiar sa cobori la mintea lui. Ai aici solutii la problemele care ar putea sa apara.

1. Cum sa fac sa renunte la biberon? Are 1 an si jumatate.
In jurul varstei de 12 luni se poate incepe renuntarea la biberon si trecerea la bautul lichidelor din cana. Utilizarea prelungita a sticlei poate duce la stricarea dintilor si la ingerarea unei prea mari cantitati de lapte, de obicei mai mult de 1 litru pe zi. Obisnuirea cu cana trebuie sa inceapa pe la 9-12 luni, dar daca nu se va intampla atat de repede precum vrei tu, nu dispera. Il poti obisnui treptat cu cana, de exemplu in timpul baitei.

2. Cat lapte mai trebuie sa bea zilnic un copil de peste 1 an? Copiii peste 1 an au nevoie de doar 2 pana la 3 mese de lapte pe zi, adica echivalentul a 500 pana la 700 de ml. Mai mult lapte consumat poate duce la dezechilibre in alimentatie in defavoarea hranei solide, ducand la lipsa unor minerale importante in organism, cum ar fi fierul.

3. Cum scapam de scutecele de unica folosinta? Exista o varsta anume?
Nu exista o varsta anume. Indemanarea necesara se formeaza la unii intre 18 si 30 de luni, la altii abia la 4 ani! Cu cat e mai pregatit, stie ce presupune toata treaba, va fi mai usor sa inceapa. Semnalele ca el e pregatit sunt simple – ne imita comportamentul de la toaleta, incepe sa faca ordine, spune cand simte nevoia de caca/pipi, stie diferenta dintre ud si uscat, cand poate sa-si dea jos si sa-si ridice singur pantalonasii, cand are pauze mai lungi de 3 ore intre „sesiunile“ de pipi.

4. Sta pe olita, dar nu face nimic. In schimb, imediat ce-i pun scutecul se usureaza in el. Am gresit cu ceva in imprietenirea cu olita?
S-ar putea sa simta un discomfort legat de olita (piele iritata, olita e rece, nu-i place locul unde e olita). Dupa ce ai remediat oricare dintre aceste probleme, asigura-te ca nu e vorba de constipatie si rezolva cu o alimentatie care sa-l ajute sa faca mai usor. Indiferent ce ar fi, ai rabdare!

5. Nu vrea deloc sa manance, nici macar sa vada farfuria cu mancare. Ce sa fac sa il pacalesc?
Mai intai, incearca sa calculezi cate lichide bea copilul tau peste zi. Un stomacel mic se umple repede cu apa sau sucuri. Daca bea mai mult de o jumatate de litru pana la 1 litru e posibil sa-i taie pofta de mancare. Important este sa nu impui reguli si mai ales sa nu-l fortezi.

6. Avem un baietel in varsta de 1 an. Nu raspunde cand il strig pe nume, iar cand ii vorbesc se incrunta si se uita fix la mine. Are probleme?
Testeaza-i, mai intai auzul: in spatele copilului, la o distanta de 30-50 cm suna un clopotel. Ar trebui sa se intoarca daca nu exista probleme de auz. Striga-l in soapta din spate. Daca ti se pare ca nu reactioneaza, du-l imediat la un specialist. 7. Care este varsta potrivita pentru inceperea educatiei la copii?
Copiii care au trecut de stadiul de bebelusi au o mai mare capacitate de a invata lucruri noi si de a retine informatii decat copiii mai mari de 5, 6 sau 7 ani. Studiile arata ca introducerea primelor notiuni inca din primii ani de viata ajuta la vremea scolii.

8. Cum ar trebui sa ma joc cu o fetita de 1 an? Exista jocuri specifice acestei varste?
Da. E perioada in care trebuie sa-i povestesti tot ceea ce faci in cuvinte simple, corecte, pe intelesul ei. Ii plac cartile cu desene, ori cifre mari si imagini clare. Joaca-te cu literele alfabetului, ori cu cartoane ce infatiseaza animalele domestice, fa educatie fizica in acelasi timp cu el. I se va parea foarte distractiv si va prinde repede totul!

9. Ar trebui sa-i dau copilului meu mai mult de o pastila cu multivitamine pe zi daca n-a prea mancat in ultima vreme?
Nu! Nu exista niciun motiv sa-i maresti doza zilnica recomandata care ii asigura necesarul de 100% pentru multe din vitaminele si mineralele de care are nevoie. Supradozarea ar putea impiedica absorbtia altora.

10. Televizorul ajuta in dezvoltarea limbajului la copii?
Televizorul, ca si radioul, ajuta la dezvoltarea limbajului la copil, important este sa nu exageram cu uitatul la televizor pentru a nu crea dependenta. In camera in care doarme copilul nu trebuie sa existe televizor. Copilul mare nu are voie mai multe de 2 ore sa se uite la televizor (monitor). In plus, ai mare grija la ce anume se uita copilul tau la televizor si prin ce pagini de Internet navigheaza. Este un lucru stiut ca violenta, chiar si a unor programe speciale pentru copii, duce la grave tulburari de comportament, ceea ce, sunt convinsa, nu-ti doresti sa se intample. Ai mare grija si selecteaza tu programul pentru el.

Cum renunta la suzeta

danu — Thu, 02 Dec 2010 23:53:16 +0000

Copilul tau nu renunta la suzeta nici in ruptul capului. Toate incercarile tale de a-l dezvata de ea l-au avut castigator pe micut.
Dincolo de a fi un obicei stresant pentru mamici, suzeta nu este daunatoare pentru copilas. Medicii au observat ca riscul de moarte subita este mai mica in randul celor care dorm cu suzeta. Condotoa de baza este sa fie bine intretinuta si sa fii foarte atenta la semnele de imbatranire. Copilasul poate musca din suzeta, aceasta se roade, iar bucatelele de cauciuc pot fi periculoase.

Cum il convingi sa renunte

In primul rand, nu se face o drama din faptul ca micutul sta cu suzeta in gurita, desi are aproape doi anisori. Nu-l obliga sa renunte la ea. Va fi si mai indarjit s-o pastreze. Nu incerca sa-l faci de rusine fata de alte mamici, parandu-l ca inca mai adoarme cu suzeta. Renuntarea la suzeta trebuie sa fie extrem de naturala. Micutul trebuie sa renunte din proprie vointa. Incearca sa anticipezi momentele in care puiul vrea suzeta si ofera-i altceva in schimb
Nu uita! Poate fi traumatizant pentru micut sa nu-i mai dai dintr-o data suzeta. Pentru el suzeta este un obiect care-i aduce siguranta. Iata cateva trucuri de mare succes.

Fara plictiseala. Daca stai la coada sa-ti platesi telefonul si il uiti pe micut in carucior, fireste ca, de plictiseala, va dori sa faca ceva ce ii creeaza confort, adica sa stea cu suzeta in gurita. Iata ce poti face: Fie ii dai o carticica pe care sa o rasfoiasca, fie stai de vorba cu el, tinandu-l astfel ocupat. Doar stii ca un zambet de-al tau valoreaza atat de mult pentru prichindel!
Sa simta siguranta. Ori de cate ori puiul se simte in pericol, va dori suzeta. Ea il linisteste si-i ofeta siguranta. Tot siguranta insa ii ofera si o imbratisare a ta sau un pupic. Daca i le vei oferi, va uita de suzeta.
Inainte de culcare, citeste-i micutului o poveste si mangaie-l pana adoarme. Placerea de a te sti langa el il va face sa uite de suzeta. Fireste ca acest lucru nu se va intampla din prima seara. Dar obiceiul de a te sti langa el il va determina sa renunte la suzeta.
Atunci cand incepe sa planga, incearca sa-l linistesti in alt fel decat punandu-i suzeta in gurita. Chiar daca este foarte comod, nu-l vei ajuta sa renunte la ea. Aceasta trebuie sa fie ultima metoda de consolare.
Nu-i pune suzeta in gurita din initiativa ta. Daca puiul este linistit, se joaca, asteapta sa pape sau este aproape adormit, fa-te ca uiti de suzeta. Este foarte posibil ca nazdravanul sa uite si el.

Limbajul : 7 trucuri pentru a-l ajuta pe bebe sa progreseze

danu — Wed, 01 Dec 2010 16:11:11 +0000

Intre 12 si 30 de luni, exprimarea bebelusului prin limbaj explodeaza! Chiar daca va deranjeaza cateodata, nimic nu trebuie sa va impiedice sa-l ajutati in procesul de invatare. Lumeapiticilor.ro a selectionat 7 sfaturi care sa va ajute sa-l faceti sa progreseze pe micut !
In fiecare zi: incercati sa vorbiti cat mai lent, sa folositi termenii corecti (evitati cuvinte ca o chestie, o dracie etc) si diversificati cat mai mult vocabularul. De exemplu, atunci cand il imbracati pe bebe ati putea sa-i descrieti ceea ce poarta : sosete, culoarea lor, etc… Astfel micutul va putea face mai repede legatura intre cuvinte si lucruri.
Poezioarele cu numere si cantecelele: faceti-va timp sa cantati impreuna cu bebe. Va incerca sa va imite chiar daca nu intelege toate cuvintele. Cand va cunoaste toate numerele, lasati ultimul cuvant din vers in suspans, el va trebui sa gaseasca cuvantul potrivit. Apoi, treptat, lasati-l sa spuna fraza in intregime. Va incepe curand sa recite sau sa cante singur!
Binefacerea cartilor: cartile cu poze sau cartile de istorie sunt un bun instrument pentru trezirea dorintei de a vorbi a micutului. Citi-i cartea, numind toate obiectele desenate. Cereti-i sa va spuna cum se sfarseste povestea, explicati-i cuvintele dificile, totul trebuie sa fie interactiv. Si mai ales, aveti grija ca acest moment sa fie unul de joaca, de placere pentru copil, nu unul de munca.
Cuvintele copiilor: micile greseli sau cuvintele inventate fac parte din limbajul oricarui debutant in ale vorbirii. Nu-l luati in ras, nu-l corectati de fiecare data, caci acestea sunt cele mai bune modalitati pentru a-l bloca! Incercati sa folositi cuvantul pe care l-a pocit in mod corect, dar fara sa para intentionat. Daca zice «chine» in loc de «caine», corectati-l spunandu-i «da, am vazut cainele, ce caine frumos!». Auzindu-va pe dumneavoastra va incepe sa pronunte corect. Daca nu reuseste, nu-l fortati, fara indoiala aparatul lui vocal nu este inca suficient dezvoltat pentru a-i permite a buna articulare.
Insa…vorbiti-i ca unui «om mare»: daca felul de a vorbi stalcit al bebelusului isi are rostul lui atunci cand e micut, deja de la varsta de un an devine total neadecvat, mai ales daca incepeti sa schimbati cuvintele, cum ar fi “bobo” pentru bomboana! La 2 anisori, copilul ajunge sa asocieze un cuvant si un verb. Daca el va spune «vreau papusa», dumneavoastra repetati-i fraza intreaga intrebandu-l «vrei sa te joci cu papusa?». Puneti-i intrebari la care sa fie nevoit sa raspunda «cu ce vrei sa te joci?», usor, usor bebe va incepe sa ceara singur!
Lasati-l sa vorbeasca: la cafea, la micul dejun, lasati-l sa vorbeasca! includeti-l in conversatiile dumneavoastra de adulti. El se va simti bagat in seama si va profita pentru a va povesti istorioarele lui. Corectati-i greselile ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat . Un copil ascultat este un copil mai sigur de el insusi!
Nu subestimati intarzierea in vorbire: daca spre varsta de trei anisori micutul dumneavoastra tot nu reuseste sa construiasca fraze simple de doua trei cuvinte, ar trebui sa incepeti sa va puneti intrebari. Consultati un doctor pentru a vedea daca cumva sunt probleme de auz sau altele. Nu suntem niciodata prea grijulii!!!

Luna 15

danu — Wed, 24 Nov 2010 21:13:29 +0000

Dezvoltare fizica
Iti amintesti cat de repede a crescut puiul tau in primul an de viata, triplandu-si greutatea de la nastere in numai 12 luni? Ei bine, de-acum inainte asteapta-te la un ritm mai domol – cel putin in ce priveste cresterea fizica. In timpul celui de al doilea an de viata, bebelusul tau devenit “explorator de-a busilea” poate castiga in greutate intre1,5-2 kg, iar circumferinta capsorului va creste cu aproximativ 2,5 cm. Ceea ce este perfect normal.
Pe de alta parte, aspectul lui fizic se va schimba, de la trupusorul cu burtica rotunda, brate si picioare moi, la unul mai zvelt, mai musculos care poatre sustine mai bine diversitatea actiunilor, eforturile de catarare si mersul vioi.

Dezvoltare intelectuala
Nu e niciodata prea devreme pentru a-i citi copilului tau, iar el e dornic sa te auda. Cartile simple, colorate din primele lui luni, ii pot starni inca interesul, la fel ca si micile obiecte, oamenii sau animalutele care-l incita permanent. Cititul (in timpul zilei, inainte de culcare sau pur si simplu cand ai tu chef) este o activitate placuta, iar actul in sine ii poate stimula copilului curiozitatea, imaginatia si dragostea pentru vocabular.Pe masura ce puiul tau se apropie de 15 luni, poate avea un vocabular de 10 cuvinte pe care le exprima si mult mai multe pe care le intelege. Poate urma comenzi simple, cum ar fi “Adu cartea” sau “Vino la mamica”. Dar, cel mai important, este perioada in care dobandeste un limbaj cu rata a doua noi cuvinte pe saptamana, un proces pe care lectura il poate hrani si incuraja sa se dezvolte.

Luna 14

danu — Wed, 24 Nov 2010 21:11:32 +0000

Dezvoltare fizica
In jurul varstei de 14 luni, copilul tau descopera o mare placere din a lua, studia si gusta orice obiect descoperit in casa. Va foarte incantat sa traga de sertarele joase, sa scoata articole de imbracaminte, cratiti, oale si tigai, cani sau orice altceva ii cade in manute.

Daca pentru tine toata aceasta joaca a micului explorator este foarte obositoare (sa fii mereu atenta si sa strangi dupa el), pentru copil este un exercitiu pentru dezvoltarea motorie, o cale de a-si dezvolta muschii de la maini si picioare.

Dezvoltare intelectuala
In casa ta exista atat de multe lucruri pe care copilul tau de-abia asteapta sa le exploreze! De aceea micutul acorda putina atenta fiecarui lucru, pentru a trece repede la altul, la fel de ispititor.

Este adevarat ca micutilor le este greu sa se concentreze asupra unei singure activitati mai mult de cateva minute, dar gandeste-te cat teren trebuie sa acopere si cat de multe lucruri noi abia asteapta sa fie descoperite!

Luna 13

danu — Wed, 24 Nov 2010 21:08:09 +0000

Dezvoltare fizica
Bebelusul dobandeste un simt al echilibrului mai bun, invata sa-si coordoneze miscarile si devene mai sigur pe piciorutele lui; mersul poate prinde viteza. In cateva secunde, telecomanda de la televizor, firele aparatelor electrice si cheile masinii lasate pe masuta din hol, sunt deja in manutele lui curioase.
Colturile ascutite ale pieselor de pot “sta in calea” unui micut hoinar, ranindu-l. De aceea, trebuie sa fii mereu cu ochii-n patru Cel mai bine este sa-i creezi un mediu sigur care sa-i permita libertatea de explorare (un tarc sau ingradeste-i o portiune mai mare de camera).
Daca bebelusul tau nu merge inca, nu ai de ce sa-ti faci griji. Cei mai multi micuti invata sa mearga intre 12 si 15 luni, dar sunt unii care nu cuteaza sa paseasca inainte de 16 luni, sau chiar mai tarziu.
Mai multi factori determina varsta la care un copil merge singur – ereditatea, dorinta, greutatea corpului si experientele neplacute (un copil care a cazut cand invata sa mearga, s-ar putea sa nu mai incerce din nou cateva saptamani). Pe scurt, cand muschii si spiritul celui mic isi doresc deopotriva, el va face pretiosii pasi, iar in curand, o va lua la fuga.

Dezvoltare intelectuala
In preajma varstei de 13 luni, cei mai multi copilasi pronunta primele cuvinte reale, desi perioada normala pentru acest reper in viata se extinde de la 10, la 18 luni. Pana acum, copilul poate sa fi pronuntat mai mute cuvinte pe limba lui, care au un inteles consistent – de pilda “mmmm” pentru ceva de mancat sau “ba” pentru biberon. Acum, totusi, noul tau amic de conversatie poate pronunta numele unor animalute preferate sau pe cele ale fratilor.

Copilul intre 1 si 2 ani

danu — Wed, 24 Nov 2010 16:52:21 +0000

La un an, copilul are deja o personalitate afirmata. Ceea ce-l caracterizeaza este o imensa curiozitate pentru tot ce-l inconjoara. Indiferent ca se deplaseaza in patru labe sau pe cele doua picioare, o face cu un scop precis. Il preocupa obiectele mici, insectele minuscule, firele de praf. Dulapurile si sertarele deschise exercita asupra lui o atractie deloc de neglijat si tine permanent sa faca inventarul a ceea ce contin.
Parintii ar trebui sa intretina aceasta curiozitate – oricare ar fi inconvenientele aparente -si sa-si insoteasca copilul in descoperirile sale. De fapt, aceasta dorinta de a cunoaste este cea care il va duce mai tarziu la descoperirea lecturii, a scrisului si a mediului ambiant. A fi curios este un lucru bun, care dovedeste un elan vital fundamental.

Limbajul

Primul an marcheaza adevaratul debut al limbajului. Copilul nu vorbeste inca, dar acumuleaza material verbal cu o viteza mare. De asemenea, este foarte important sa-i vorbiti des, sa-i comentati actiunile si viata cotidiana intr-un limbaj clar, precis si simplu. Puteti incepe, de asemenea, sa-l invatati denumirea partilor corpului, mai intai pe o papusa, apoi pe propriul sau corp.

Oboseala de la cresa

In curand, daca nu a facut-o deja, directoarea cresei va va avertiza ca bebelusul dumneavoastra va trece de acum in grupa „mijlocie”, unde se gasesc copiii intre un an si aproximativ doi ani.
Schimbarea aceasta este importanta pentru dumneavoastra, atat pe plan simbolic -micutul dumneavoastra nu mai este de acum un bebelus – cat si pe plan practic: va sti sa se adapteze, el, care este inca atat de mic?

Inceputul disciplinei

Pana la un an, nu se punea problema disciplinei. Era vorba, inainte de toate, de a respecta nevoile copilului si de a-i da incredere in el insusi si in parintii sai. „Nazbatiile” nu puteau fi sanctionate cu adevarat, pentru ca bebelusul nu era inca responsabil de comportamentul sau. Era imposibil sa-i pretindeti sa-si controleze actele: nu putea. Doar prudenta cerea sa nu se favorizeze prea mult aparitia capriciilor, oferind sistematic copilului mai mult decat era nevoie.
Incepand cu varsta de un an, perspectivele se schimba. Campul de investigatie al copilului se mareste pe masura curiozitatii sale. Mersul ii ofera noi spatii si el pleaca in explorarea lor cu un mare entuziasm.

Lipsa poftei de mancare

Daca un copil are mai putina pofta de mancare pentru ca este bolnav, orice mama este gata sa-l inteleaga si sa accepte… numai sa nu dureze prea multa vreme. Dar sa nu-i fie foame si sa fie perfect sanatos, este inadmisibil si o nelinisteste mai mult pe mama. Aceasta chiar daca totul merge bine pentru copil, care reactioneaza ca orice copil normal constituit si a carui curba de crestere nu inregistreaza nici o scadere. Pana aici, nici o problema, decat pofta de mancare variabila. Dar, daca parintii nu admit lucrul acesta si se nelinistesc, vor aparea adevaratele probleme.

Alegerea papusilor pentru copil

danu — Wed, 24 Nov 2010 16:48:27 +0000

Cand o prietena mi-a cerut sfatul in alegerea unui cadou pentru nepotelul ei I-am spus ca o papusa ar fi potrivita. A exclamat indignata:”baietii nu se joaca cu papusi”.”
Este oare, repartitia rolurilor intre baieti si fete un lucru natural sau ea este dictata de educatie? In ce masura propriul comportament il influenteaza pe cel al copiilor nostri?
Motivele care stau la originea acestei diferentieri sunt numeroase. Dintre acestea, aspectul genetic si ereditar joaca de asemenea un rol important in educatia copiilor. Sa luam exemplul a doi frati, baiat si fata. In timp ce surioara se va juca cu papusi, baiatul va prefera cu precadere camioanele. Deja copiilor li s-au “distribuit” rolurile-pentru ca fiecare din noi avem tendinta sa imprimam copiilor nostri un comportament asemanator cu cel al tatalui-in cazul baietilor, si cu cel al mamei-in cazul fetelor.
Diferentele anatomice sunt numeroase: organele sexuale, glandele mamare, forma bazinului, etc.
“Baietii nu plang niciodata” este o alta lozinca care li se inoculeaza baietilor, inca de mici. Cu multa disciplina, control de sine si frustrari, ei reusesc sa reduca pana la zero acele comportamente considerate tipic feminine. Cand tanarul nu corespunde tiparului impus de societate, el va fi evitat si catalogat de cei din jur. Poate ca si acesta este inca un motiv pentru care parintii incearca sa impuna comportamentul “adecvat “copiilor lor. Fetele sunt mai sensibile, mai sentimentale, simt nevoia de a fi protejate. In timp ce ele sunt micute si fragile, baietii sunt (sau trebuie sa fie) niste duri- “asa sunt baietii”, iar parintii nu concep un alt fel de comportament. Psihologii considera ca aceste stereotipuri sunt inca foarte pregnante in societatea noastra.
Ganditi-va totusi la ce poate simti un copil, caruia i se impune un model in care trebuie sa se incadreze. Parintii care incearca sa-si formeze copiii dupa propriile aspiratii si idei, nu numai ca distrug personalitatea copiilor, ci ii fac pe acestia sa se retraga in sine, sa devina nesiguri si labili ca adulti. Educatia militareasca, dura impusa baietilor nu poate fi decat nociva, atunci cand copilul va intelege adevaratul sens: superioritatea celor duri asupra celor slabi. Aceasta il va face sa se simta impozant si dornic sa–si dovedeasca agresivitatea.
Atat baietii cat si fetele au nevoie de modele solide si sanatoase dupa care sa se ghideze. E de ajuns ca parintii sa aiba un comportament normal in familie si societate, sa arate copiilor ca sunt responsabili, independenti si protectori. Aceste lucruri stau la baza unei educatii normale. Este foarte important sa nu ne dam silinta mereu sa orientam educatia copiilor ,ci sa le lasam libertatea de actiune,dovedindu-le astfel respect. Ajutorul, compromisul, rabdarea, simpatia sunt de asemnea calitati ce demonstreaza forta si care pot fi transmise copiilor nostri.
Parintii trebuie sa-si puna cateva intrebari in ce priveste rolul lor educativ. In general este bine ca parintii sa fie mai atenti la propriul comportament vis-à-vis de partajul rolurilor. De ce,spre exemplu, fotbalul este considerat un sport destinat doar barbatilor? Cine sterge geamurile in casa? Cine da cu aspiratorul prin casa si face cumparaturile? Iar lista treburilor casnice-indeplinite nu doar de sotie-poate continua.
Ce este sigur este ca, in ciuda acestor diferente biologice si genetice, educatia si mediul, joaca un rol decisiv in dezvoltarea copiilor nostri. Ele influenteaza comportamentul lor ca viitori barbati si femei,care vor deveni la randul lor un cuplu.
Privim cu totii in interiorul nostru la ceea ce am trait demult, candva si incercam sa retraim perioada copilariei. Cui nu i s-a intamplat,sa se priveasca in oglinda si sa aiba impresia ca-si vede unul din parinti?

Reguli pentru cei mici

danu — Sun, 31 Aug 2008 12:36:56 +0000

Pentru a intelege copilul trebuie sa ne amintim ca si noi am fost copii.
Imaginea de sine reprezinta ceea ce crezi despre tine. Daca obisnuim sa spunem unui copil ca este mofturos, slab sau ca este neastamparat sau vorbaret vom putea observa cum se identifica cu aceasta imagine ca in exemplul urmator: “De ce l-ai lovit pe Ionut?”
“Pentru ca eu sunt rau”, spune copilul.
“De unde stii?”
“Mi-a spus mama”.
Foarte importante sunt asteptarile parintilor referitoare la proprii copii. Copiii care sunt iubiti si valorizati pentru ceea ce sunt se descurca mai bine decat copiii pe care parintii ii analizeaza prea mult.
Copiii sunt pozitivi, veseli, calmi, curajosi
Studiile demonstreaza ca un concept sanatos despre sine depinde de interrelatiile sociale ale copilului. Copiii care au o imagine sanatoasa despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreaza cu ceilalti cu mare placere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au incredere in fortele proprii, si vorbesc incet, nu accepta observatii, nu le place sa se joace in jocul de rol decat daca sunt liderii grupului, nu au prieteni, sunt suparaciosi si agresivi.
Pentru formarea respectului de sine este nevoie de o imagine de sine cat mai pozitiva, de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din partea copilului.
Copilul trebuie stimulat si incurajat sa se exprime pozitiv
Atat rolul mamei cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie sanctionat sau certat, ci stimulat prin raspunsuri tintite. Sau daca la gradinita a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus educatoarea acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle motivatia activitatilor lui si nu sa strice “mica opera”.
Aparitia respectului de sine la copii este evidentiat de urmatoarele comportamente: se simte valorizat, se simte capabil, se simte iubit, stie sa iubeasca, isi face prieteni, cand greseste are puterea sa recunoasca si reia activitatea gresita.
Este foarte important sa ne acceptam copiii asa cum sunt
A-l accepta asa cum este presupune o atitudine pozitiva in fata dificultatilor lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rau, nepriceput, indisciplinat. Parintii trebuie sa tina seama de efortul copilului, de dorintele lui chiar daca rezultatul nu este cel asteptat de mama.
Chiar daca un copil greseste, mama sau educatoarea trebuie sa gaseasca un ton potrivit de a explica fara a-l jigni sau minimalizandu-i eforturile. Este de preferat sa avem o formulare de genul “Este bine si asa, dar …” decat “Nu este bine”.
E mai bine sa nu compari copiii
Un alt aspect foarte important este acela care ne subliniaza ca nu trebuie facute comparatii intre copiii. Copilul trebuie sa-si castige increderea in fortele proprii decat sa se faca o clasificarea copiilor, de exemplu: “Fratele tau cand era ca tine nu ma supara”. O astfel de formulare da copilului neincredere si altereaza relatiile intre frati.
Daca tot dorim o comparatie este recomandat sa comparam copiii cu ei insisi in perioade diferite pentru a le sprijini eforturile, de exemplu “Cu ceva timp in urma erai mult mai cuminte. Hai sa vedem ce s-a intamplat de s-a produs aceasta transformare cu tine”. In felul acesta, prin intrebari si explicatii aflam ceea ce l-a deranjat pe copil de s-a produs transformarea si ce masuri putem lua.
Un copil invata in special din ceea ce traieste
Comportamentele persoanelor din jurul lui isi pun amprenta pe modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase din modul de viata al copilului:
daca copilul este criticat el invata sa condamne
daca copilul este tratat cu ostilitate el devine bataus
daca copilul este ridiculizat el devine timid
daca copilul este certat in permanenta el se simte vinovat
daca copilul se simte tolerat el invata sa fie rabdator
daca copilul este incurajat el invata sa fie increzator
daca copilul este pretuit el invata sa aprecieze
daca copilul traieste in spiritul dreptatii el invata sa fie cinstit
daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza el invata sa se placa pe sine daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur
Cu alte cuvinte nu este neaparat suficient ca un copil sa fie genial, cel mai important este ca cei din jurul sau sa-l ajute sa-si construiasca o imagine de sine in mod pozitiv. Un copil fara calitati de exceptie poate avea performante bune daca priveste lumea pozitiv.

Primii trei ani

danu — Sat, 30 Aug 2008 18:19:23 +0000

Primii trei ani de viata detin un rol covarsitor in intreaga evolutie a existentei ulterioare a unui individ. De cele mai multe ori insa primele noastre amintiri incep dupa aceasta varsta de trei ani. Esentialele cuceriri pe care le realizeaza un copil in primii sai trei ani de viata – mersul, vorbirea si gandirea – precum si toate trairile aferente se sustrag memoriei noastre. In nici o alta perioada de dezvoltare ulterioara nu vom mai cuceri asemenea insusiri fundamentale, pe care sa le exersam apoi intreaga noastra existenta.
Copilul mic castiga aproximativ in jurul varstei de 1 an controlul asupra pozitiei verticale si intreg organismul lui se orienteaza astfel in spatiu. Deloc impresionat de primele interactiuni cu legile fizice, printre care forta gravitationala, copilul mic cade, se ridica, iar cade, se ridica, reuseste sa se mentina din ce in ce mai mult in pozitia verticala, desi forma noastra corporala este lunguiata, avand centrul de greutate situat foarte sus iar suprafata de sprijin reprezentata de talpi este extrem de mica. Iata prin urmare prima cucerire esentiala a copilului, mersul, realizata in aproximativ 1 an de existenta, insusire pe care o va exersa pe parcursul intregii sale existente, zeci de ani. Aceasta extraordinara realizare a copilului mic constituie expresia vie, dovada vizibila a vointei. La aceasta realizare participa intreaga fiinta a copilului, de aceea mersul fiecarui om este particular, poarta amprenta fiintei sale – putem recunoaste un om dupa ani de zile in functie de mersul sau, de pozitia sa, de pasul sau, de gesturile complementare mersului¦
Dupa doar cateva luni incepe urmatoarea faza de evolutie. Iese la suprafata o dorinta profund ancorata in om, dorinta de a a vorbi. Copilul incepe sa dea nume lucrurilor. Sunetele specifice de foame, de sete, de bine, de somn, de durere, incep sa se imbine in unitati cu sens, iar in scurtul interval de doar o jumatate de an, copilul invata adeseori sute de cuvinte. In jurul varstei de 3 ani copilul stapaneste deja o sumedenie de reguli gramaticale al caror sens logic il va studia abia peste cativa ani buni. El stie sa foloseasca in jurul varstei de 3 ani genul, numarul, cazul si timpul, sa puna gradele de comparatie ale adjectivelor, sa foloseasca propozitii principale si secundare. Niciodata in toata existenta ulterioara nu vom mai avea aceasta uluitoare abilitate sa patrundem instinctiv atat de corect si de usor in gramatica vreunei limbi, fie ea materna ori straina.
Odata cu dobandirea celei de a doua abilitati – vorbirea articulata – cea de a treia cucerire esentiala isi face loc: gandirea. Odata ce copilul patrunde in jocul acesta al invatarii denumirii lucrurilor din mediul sau, patrunde si in enigma cuvantului: notiunea. Iar pentru a putea realiza acest lucru, el cucereste cea de a treia dimensiune esentiala a fiintei lui: gandirea.
Momentele in care copilul cucereste aceste trei insusiri esentiale pot sa varieze, ele sunt specifice fiecarei fiinte. Anumite intarzieri in insusirea lor nu trebuie sa sperie parintii, ei trebuie doar sa acorde atentie succesiunii lor, care trebuie sa fie cea expusa. Unii copii nu vor sa se expuna nici unei critici sau vreunei situatii caraghioase si atunci amana momentul mersului iar cand o fac, pornesc cu o siguranta surprinzatoare, altii amana momentul vorbirii si cand o fac, mai tarziu decat altii, se exprima absolut corect si cu un vocabular ales.
Mersul, vorbitul si gandirea reies una din alta. Gestica si motricitatea se transpun in formarea centrului vorbirii din creier. Cea mai buna dovada in acest sens este atunci cand unui copil stangaci i se cere renuntarea cu forta la folosirea mainii stangi si utilizarea mainii drepte. Ei bine, incepe sa vorbeasca balbait.
Viata este mai intai simtire, apoi gest, si in final cuvant – intai vorbit si ulterior scris.
La acest aspect trebuie sa fie deosebit de atenti toate cadrele didactice, bonele, parintii, bunicii si toti cei care fac parte din mediul zilnic al copilului mic, pana in 3 ani. Ambianta in care copilul creste si se dezvolta este esentiala pentru ce fel de individ va deveni. Trebuie acordata o importanta foarte mare cuvintelor pe care copilul le aude, dar nu numai, gesturile, mimica, expresia fetei, mersul, tinuta, atitudinea, reguli de igiena, reguli de pastrare a intimitatii, totul se transfera de la noi adultii catre copil si se depune acolo, in subconstientul lui. Iar rezultatele minunate, mediocre sau catastrofale se vor vedea peste ani. Copilul mic trebuie perceput ca un burete care capteaza absolut toate emotiile, trairile, gesturile, vorbele noastreâ€¦ Mediul in care creste si se dezvolta un copil pana la 3 ani este esential, iar adultii care se ocupa de el trebuie sa fie constienti ca prichindelul va insuma toate trairile, emotiile, zambetele, lacrimile, bucuriile, tristetile, tonurile, vorbele, gesturile, mimica, atitudinea, actele de violenta, dovezile de dragoste la care a fost martor si le va reflecta in personalitatea lui, in mersul lui, in vorbirea lui si in gandirea lui.
De aceea nu exista fenomen in dezvoltarea unui copil – crizele de impotrivire specifice varstei de 2 ani, limbaj sau manifestari violente (tot mai frecvente in zilele noastre datorita exemplului prost din familii sau a urmaririi nesupravegheate sau nerestrictionate a unor programe Tv sau la calculator), intarzierea vorbirii, dependenta de mama – pe care psihologii sa nu le cunoasca, interpretandu-le corect in functie de ambianta in care a crescut si s-a dezvoltat copilul. Pentru tratarea lor, de cele mai multe ori e nevoie doar de trei cuvinte care trebuie respectate cu sfintenie de catre cei care ingrijesc copilul: DRAGOSTE fara limite, INTELEGERE si ATENTIE maxima.
Cand adultii vor intelege ca este necesar sa ne educam in primul rand pe noi pentru a educa un copil, atunci vom avea o generatie de copii cu care ne vom putea intr-adevar mandri.
Concluzie: primii 3 ani sunt esentiali in dezvoltarea unui copil, iar tot ce inseamna ambianta in jurul sau se transpune si conteaza in dezvoltarea sa.

De la 1 la 3 ani o noua maturitate intelectuala

danu — Sat, 30 Aug 2008 18:09:41 +0000

De la 1 la 3 ani o noua maturitate intelectuala
Dupa trecerea primului an, un copil incepe sa elaboreze un comportament social. Ajutorul si stimularea anturajului sau sunt mai mult ca niciodata esentiale.Intre 12 si 16 luni, bebelusul face primii pasi singur. El merge leganandu-se si balansand bratele. Incepe sa urce scarile cu cele patru membre si poate merge de-a-ndaratelea. Incepe in aceeasi masura sa manipuleze cu dexteritate obiectele apucandu-le cu varfurile degetelor si poate sa le ofere cuiva. Stie deasemenea sa lanseze o minge. Este varsta marilor explorari, deoarece curiozitatea sa devine nesatioasa. In timpul acestui al doilea an, el va acumula un numar important de informatii despre mediul sau inconjurator, obiecte, materii, persoane si se pozitioneaza in raport cu toate acestea, intelege ca poate domina total anumite lucruri (cum ar fi jucariile sale), dar ca trebuie sa le aranjeze cu anturajul sau. Un concept social pe care ii este uneori greu sa il accepte, de unde si crizele sale de nervi si lacrimi, cateodata ajungand pana la violenta.In sfarsit, incepand cu 18 luni, sistemul sau nervos a atins o anumita maturitate care ii permite sa fie curat, cel putin pe timpul zilei.Copilul asociaza cuvintele pentru a forma primele propozitii. Poate califica in modul sau o imagine, semn ca face de acum inainte perfect diferenta intre micuta sa persoana si lumea exterioara si ca incepe sa dobandeasca o anumita facultate de judecata raportandu-se la ce il inconjoara. Parerile sale sunt adesea hotaratoare: nu e frumos, si alte cuvinte gentile revin des in discursurile sale.

dezvotarea

danu — Sat, 30 Aug 2008 17:55:36 +0000

Primii trei ani de viata sunt definitorii pentru existenta ulterioara a individului. Ingrijirea copilului se realizeaza in sensul obtinerii increderii in sine si evolueaza i relatia cu adultul. Cele mai intense emotii, sentimente se traiesc in acest interval de timp, cand instrumentele si abilitatile copilului de a le face fata nu sunt inca conformate. Brazelton afirma ca se consolideaza personalitatea copilului in masura in care invata despre lumea din jur explorand, comunicand si dezvoltandu-si astfel respectul fata de altii si de sine, asumarea riscului in cunoastere, intentionalitate sincontrolul de sine.
Principiile dezvoltarii
1.Copilul mic are nevoie sa fie respectat
In evolutia cresterii si dezvoltarii, copiii cunosc lumea prin simturile si corpul lor. Explorari repetate a mediului ambient, integrarea informatiilor se face in timp, respectul fata de copil se obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a integra texturi, gusturi mirosuri, sunete si a-si construi repere. Repere pe care se structureaza sensul individului ca existenta.
2.Dezvoltarea este unitara
Orice act al copilului inglobeaza cunoastere, adaptare la situatie, comunicare, emotie, reactie motorie. Ariile de dezvoltare sunt instrumente didactice si nu desfasurari reale. Ex: Cand copilul face “Pa”! miscare, coordonare, imitare-cognitiva, emotional-social
3.Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie dificil de observat sau inobservabile.
Este intelept sa verific din timp si cu timp evolutia copilului.
4.Dezvoltarea este reciproca,schimbarile dintr-un mdomeniu influenteaza si pe celelalte
O achizitie motorie duce la acumulari cognitive si insotite de trairi ce pot consoida achizitia sau bloca. Vezi exemplul mobilizarii “ primii pasi “ accesul la un spatiu larg cu elemente noi, riscuri noi, descoperiri neintalnite pana atunci in interactiune cu mediu.
5.Variatia este un criteriu al dezvoltarii
Unii copii merg mai devreme si comunica verbal mai apoi, si invers. Dezvoltarea este un proces individual.
6.Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza
Achizitiile dintr-un anumt interval necesita un timp de organizare. Durata de organizare si structurare se face prin unele regresii care conduc la dezechilibre tranzitorii. Identificarea persoanelor cunoscute de cele straine care se manifesta prin anxietate la necunoscut. (Varsta maximei anxietati descrisa de R.Spitz la 8 luni), este un exemplu remarcabil.
7.Dezvoltarea se realizeaza cu precadere in context social
Interactiunea copilului cu adultul care-I acorda ingrijiri se incheaga in relatia de Atasament. John Bowlby descrie relatia de atasament si procesualitatee acesteia ca si separarea ce ar putea fi considerat procesul invers, acestea sunt reciproce si al dolea nu se poate realiza fara primul. Ambele sunt constructive pentru dezvoltarea individuluisi devastatoare in structura psihologica prin lipsa lor. Daca Bowlby descria relatia de atasament ca precadere in blocul mama-copil, Colwyn Traverthen si Martin Richards descriu realizarea atasamentului in situatia existentei mai multor persoane care acorda ingrijiri copilului, conditionat insa de consecventa si constanta acestor persoane care interactioneaza rutinard, adica emntin acelasi stil de ingrijire sensibil la reactiile copilului.
Reactiile in familie Atasamentul intial intre copil si parinti .
Relatiile se cimenteaza sau se distrug in mica copilarie (Bettelheim 1969) Cercetarile in compartimentul de atasament precoce subliniaza importanta experientelor interactive mutuale, reciproce la varstele precoce atat pentru copil cat si pentru mama si o perioada critica pentru stabilirea atasamentului mama-copil a fost demonstrat (Goldberg 1977)
Cercetari recente in sindromul de esec de crestere, abuz, accidente multiple au sugerat ca aceasta se petrece i contextul esecului in relatia de atasament dintre mama si copil. Agitatia si grija generate in timpul srcinii serveste la energizarea in perspectiva a mamei si tatalui catre adaptarea spre noul nascut ce va veni. Energia pentru atasamentul fiecarui copil ca individualitate este sustinuta din timpul sarcinii.
Relatia totala a familiei este complexa
Se stei ca relatia de ingrijire a mamei creste potentialitatea operationala intelectuala a copilului, ca o functie numita preadaptiva prin explorari si experiente, printr-o crestere a constientei la necunoscut. Reducerea riscului de intarziere mentala.
Acestea fac sa para ca este o corelatie directa intre capacitatea cognitiva a copilului si forta atasamentului in termenii capacitatii lor, de a se relationa cu obiecte, de a procesa informatia de ceea ce este in jur sid e a invata.
tatal este important ca model de a stapanii agresiunile, temerile, fricile si jocul. Este nevoie de a se sti mai mult despr rolul tatalui, bunicilor in dezvoltarea copilului mic.
Trebuie tinut cont de rolul in fiecare faza a dezvoltarii copilului, a ponderii lor in structurarea experientelor copilului. Toate aceste relatii formeaza o matrice prin care copilul integreaza ce este in jur.
Toate cunostintele in detaliu vor sustine cadrul care produce sanatatea dezvoltarii si vor selecta ce este de inlaturat.