Dezavantajele sunt:
- in primul rand, faptul ca acestea sunt celule mature si nu au capacitate mare de proliferare, in sensul ca pot genera doar anumite tipuri celulare, in numar limitat. Aceasta observatie este sustinuta de experimente efectuate pe animale care demonstreaza ca celulele stem cu origine sangvina sunt capabile sa formeze hepatocite si celule cu rol in refacerea integritatii tegumentului. Practic, aceasta observatie se traduce prin faptul ca celulele stem adulte pot fi utilizate in tratamentul unui spectru restrans de boli. In comparatie, celulele stem embrionare sunt capabile sa formeze orice tip de celula si astfel sa fie folosite in tratamentul mai multor boli
- in al doilea rand, in cadrul unui organism, celulele stem adulte sunt greu de identificat. Tinand cont de faptul ca organismul este format din miliarde de celule, cautarea in mod particular a celulelor stem corespunde proverbialului “ac in carul cu fan”. Chiar si daca sunt identificate, numarul lor fiind redus, nu pot fi utilizate in multe scopuri. Spre deosebire de ele, celulele stem embrionare sunt usor de reperat, deoarece formeaza populatia celulara dominanta in organismul embrionului, practic orice tip de celula embrionara putand juca rol de celula stem. De asemenea, celulele embrionare se pot divide de un numar nelimitat de ori, generand tot timpul celule noi in cantitati utile, atat pentru cercetare cat si pentru terapie.
- in al treilea rand, celulele stem adulte se dezvolta greu, fapt evidentiat de numeroase studii care au aratat durata lunga de timp, de ordinul lunilor chiar, necesara unor celule stem adulte de a se transforma in tipul particular de celule vizat initial, fapt deosebit de dezavantajos in cazul in care starea pacientului aflat in tratament impune transplantarea rapida a celulelor. Celulele stem embrionare insa au rata de diviziune rapida si pot fi chiar depozitate, astfel ca daca apare nevoia administrarii lor, aceasta se poate realiza imediat.

De retinut!

Toate aceste utilizari atribuite celulelor stem sunt pur teoretice. Deocamdata nu s-a recurs la aplicarea unor astfel de tratamente, cercetatorii insistand asupra importantei continuarii studierii lor.

Intre bolile pentru care se studiaza intensiv tratamentul cu celule stem sunt incluse: diabetul, boala Parkinson, boala Crohn, afectiuni cardiace, boli genetice, cancere, precum si leziuni medulo-spinale.
Diabet: in ceea ce priveste diabetul, cercetatorii incearca sa influenteze transformarea celulelor stem in celule producatoare de insulina, acestea urmand a fi transplantate persoanelor diagnosticate cu o asemenea afectiune.
Boala Parkinson: in declansarea bolii in sine este incriminata distrugerea neuronilor dintr-o anumita regiune a creierului. Boala se caracterizeaza prin pierderea capacitatii de control a miscarilor voluntare asociind si un tremor fin al extremitatilor. De multi ani, tratamentul acestei boli, care afecteaza peste 2% din populatia peste 65 de ani se bazeaza pe administrarea de levodopa, substanta pe care creierul o transforma in dopamina (aceasta lipsind la persoanele afectate, datorita pierderii, in cadrul procesului patogenic a neuronilor care o produc). Pe parcursul terapiei, insa, levodopa isi pierde din eficienta, in paralel crescand rata de aparitie a efectelor secundare, pacientul devenind in final, o cauza pierduta. Daca insa, se reuseste obtinerea de celule nervoase viabile si functionale se poate incerca transplantarea acestora si inlocuirea celor bolnave.
Boli cardiace: dintre acestea, este vizat in special infarctul miocardic, incercandu-se inlocuirea regiunii de muschi cardiac afectat de procesul ischemic.
Cancer: exista forme de cancer, precum cel de san, in care chimioterapia si radioterapia au ca efect secundar distrugerea maduvei osoase, ceea ce impune multa precautie si restrange mult din folosirea acestor modalitati terapeutice. Daca prin intermediul celulelor stem se poate reface maduva osoasa, medicii ar putea institui terapia anticanceroasa mai repede si in doze mai mari, in vederea sporirii eficientei.
De asemenea, celulele stem pot fi folosite si in vederea formarii de celule cu actiune specifica anticanceroasa, contribuind astfel la lupta impotriva cancerului initiata de organism.
Celulele stem pot fi folosite si in vederea refacerii unei parti de tesut sau chiar pentru transplantul diferitelor organe in cazul in care acestea au trebuit excizate in scop terapeutic.
Traumatisme medulo-spinale: celulele stem sunt folosite pentru formarea celulelor nervoase ce intra in componenta maduvei spinale. Scopul este de a obtine ameliorarea simptomatologiei si chiar vindecarea persoanelor cu hemiplegii sau tetraplegii survenite in urma unor leziuni grave ale coloanei vertebrale.
Boala Crohn: este o inflamatie cronica de natura autoimuna, cu localizare predilecta la nivelul ileonului terminal (motiv pentru care mult timp a si fost denumita ileita terminala) sau colonului proximal, avand insa si forme extra-intestinale. Mucoasa intestinului prezinta numeroase ulceratii si fisuri profunde datorate unor procese imune aberante, in care celulele imune sunt directionate impotriva celulelor intestinale. In acest caz, terapia cu celule stem vizeaza inlocuirea acestor celulele imune cu unele cu functie normala.
Boli genetice: aceste boli se caracterizeaza prin existenta unui defect cu localizare la nivelul diferitelor gene sau cromozomi, care afecteaza organismul inca de la nastere, cum ar fi: anemia falciforma, fibroza cistica, boli neuromusculare, precum si cancere (acestea avand o importanta componenta genetica, pana in prezent identificandu-se cel putin 4 categorii de gene implicate in aparitia lui).

Sangele placentar reprezinta “vehiculul” prin care se asigura necesarul de oxigen si de substante nutritive, fundamentale pentru cresterea si dezvoltarea fatului. Studiile au demonstrat prezenta de celule stem hematopoetice in sangele placentar, utilizarea acestora reprezentand o alternativa valoroasa a transplantului medular.
Momentul nasterii reprezinta sansa unica de prelevare a acestui sange placentar. In mod normal, cordonul ombilical si respectiv placenta, dupa momentul nasterii, sunt considerate “deseuri ale sarcinii”, fiind distruse prin incinerare. Practic, odata cu acestea se distruge si bogata resursa de celule stem din sangele placentar.

Folosit inca din 1988, in peste 10 000 de transplanturi, reprezinta o alternativa acceptata din punct de vedere terapeutic, etic si financiar al transplantului medular.

Sangele placentar poate fi depozitat pe perioade nedeterminate, fiind disponibil imediat. Celulele stem existente in sangele placentar pot trata peste 70 de boli

Recoltarea sangelui placentar este o procedura simpla, neimplicand niciun risc sau durere pentru mama sau fat.

30 de secunde dureaza recoltarea sangelui placentar de la o pacienta, daca procedura este executata de catre un bun recoltator. In cazul unuia cu mai putina experienta, procedura poate dura maxim 3 minute.

10.000 de transplanturi de singe placentar au fost facute pana acum in intreaga lume, metoda fiind folosita in 50% din transplanturile hematopoetice din Japonia si 50% din transplanturile la copiii americani.

4000 de oameni mor anual de leucemie in intreaga lume. Transplanturile hematopoetice cu celule stem din singele placentar reprezinta o sansa in plus pentru viata.

Banca publica / banca privata de sange placentar…

In Europa, singele placentar este stocat in sistem de banca privata si banca publica. Cei care apeleaza la banca privata au posibilitatea de a-si pastra, contra cost, unitatile de singe colectate doar pentru copilul lor sau pentru o ruda apropiata.

Cord Blood Center Ro a fost prima companie care a inceput sa ofere servicii de “private banking” de sange placentar. Aceasta inseamna ca orice viitoare mama poate apela, contra cost, la recoltare de sange placentar care va fi depozitat (in regim privat), adica fara sa il doneze, pastrand dreptul de proprietate pe intreaga durata de viata a copilului, urmand sa poata beneficia de acesta in caz de nevoie.

In ceea ce priveste bancile publice, acestea ofera posibilitatea mamicilor de a dona singele placentar care apoi va fi procesat si stocat, aparind apoi într-un registru public. De el pot profita toti cei care se afla pe listele de asteptare pentru un transplant hematopoetic.

La acest lucru s-a gandit Fundatia Eurocord Romania, care are, printre alte obiective, administrarea, imreuna cu CBC Laboratories a unui registru de sange placentar, la care sa aiba acces, in mod gratuit, toti cetatenii romani.

Spre deosebire de recoltarea pentru uzul propriu (familial) al sangelui placentar, donarea in vederea bankingului public va putea fi efectuata exclusiv in unitatile medicale care fac parte din proiectul “banking public de sange placentar” si doar in baza criteriilor generale de includere si excludere a donatorilor.

In general, singurul lucru care ar pune probleme existentei si sustinerii unei banci publice este mentalitatea inca usor retrograda privind actul “donatiei”.

Ca exceptie, in cazul donarii sangelui placentar, lucrurile ar trebui sa fie mai simple, deoarece mamica are trei alternative din care va putea alege, in mod rational: de a pastra unitatile de sange placentar si de a plati pentru asta, de a dona sînge, neavînd nimic de pierdut si de a refuza donarea, situatie în care totul se arunca împreuna cu placenta.

Neexistand nici un risc sau un dezavantaj legat de procedura, orice persoana rationala va exclude a treia varianta si va alege intre cele doua. Daca i se explica in mod logic si normal, femeia va alege. E o sansa în plus pentru propriul copil sau o alternativa nesperata pentru o alta mama…